Buna,situatia mea suna astfel. Sunt copil recunoscut al tatalui, ...

Există posibiltatea ca descendentul să fi aflat de curând că cel decedat este tatăl lui si atunci poate fi pus in termenul de acceptare a succesiunii de 1 an, de la data la care face dovada că a aflat recent că este copilul celui decedat.
Așa cum nici soția celui decedat sustine ca nu a stiut de existenta copilului recunoscut de soțul ei, tot așa se poate întâmpla si cu fiica defunctului, să nu fi stiut că el este tatăl ei, iar acest fapt să fi fost aflat recent după moartea celui care a lăsat moștenirea.

Ceea ce toti potentialii mostenitori trebuie sa stie este ca dreptul la mostenire le este dat prin lege insa nu le este dat cu forta. Asta inseamna ca da, legea va da dreptul sa veniti la mostenire dar acest drept trebuie sa vi-l cereti. Legea nu vi-l baga in traista si nu e nimeni obligat sa va anunte de decesul unei persoane (parinte, ruda de orice fel sau testator) daca nu stie de existenta dvs. de asemenea, legea prevede si un termen de acceptare a succesiunii. Nu il respectati, se presupune ca ati renuntat la el si, ca atare, la succesiune. Chestiunea morala, indiferent cine ar fi de cuius (adica decedatul) nu o mai pun in discutie fiindca e hilar ...

maria v, poate ar trebui sa vorbim si despre ce nu a facut tatal pentru copilul lui, ce ziceti?

o curiozitate: la fel ati fi pus problema si daca tatal mostenea copilul? Nu cunoastem povestea din spatele situatiei deci aruncatul cu pietre, din orice directie, e inutil; ceea ce trebuie sa se stie si e valabil in orice situatie este faptul ca avem un drept (acela de a mosteni, legal sau testamentar) pe care daca nu ni-l exercitam/cerem, nu ni-l da nimeni cu forta
Si nu, doamna, nici in cazul in care ar exista un testament, nu sunteti "exclusa". Sunteti mostenitor rezervatar si, in consecinta, va puteti cere 1/2 din ceea ce vi s-ar fi cuvenit daca nu ar fi existat un testament. Dar si asta trebuie sa cereti. Nu va da nimeni, automat, nimic.

victoria teo a scris:

maria v, poate ar trebui sa vorbim si despre ce nu a facut tatal pentru copilul lui, ce ziceti?

Stimata doamna, probabil aveti dreptatea dvs,., dar din punctul meu de vedere, a copilului abandonat, nu este chiar atat de simplu. si eu una nu as fi in stare sa dau la o parte copilul sotului meu, consider ca sunteti răutăcioasa si nu va ganditi ce a simtit mama care a trebuit sa isi creasca singura copilul. credeti ca exista ceva mai greu de atat, statul de mama singura??????? Iar despre ceea ce imi doriti mie, va multumesc, asta ca sa ma abtin sa va dau un raspuns.

maria v a scris:

Daca sotia tatalui dv, nu a stiut de existenta dv, cum ati fi vrut sa va anunte? Femeia, a muncit, cot la cot cu sotul, ca acum, sa veniti dv, sa ridicati pretentii, la munca lor. O lege stramba, care ar trebui indreptata. Ce usor ridicam pretentii, la munca altora! Tare, m-as bucura ca, ce faceti dv acum, acelei femei, sa va faca mai tarziu, alta la fel si dv.