Buna ziua, daca din prima casatorie a mamei ea avea ca si bunuri ...

De ce aceasta “ concluzie amara “ , stimate/a @ibn ? ce treaba are Statul sa incurajeze , sau sa descurajeze casatoria ? E treaba personala si libera alegere a persoanei daca si cum isi alege sa traiasca ... Ba , eu zic chiar ca o incurajeaza , tocmai prin legislatia care da dreptul sotului supravietuitor ( oricare dintre cei doi ) la mostenire , la o eventuala pensie de urmas , chiar - in anumite conditii - la intretinere ... Drepturi pe care concubinul/ concubina nu le are ... De ce sa divortezi ca sa-ti pastrezi bunurile proprii ? ele raman asa - proprii - atata timp cat traiesti ... Dupa ce decedezi , nu mai ai ( si nici nu mai ai nevoie ) de bunuri proprii , ele revin mostenitorilor . Frustrarea dvs. este data de faptul ca sotul supravietuitor are dreptul - conform legii - la o parte din avere ? Ia ganditi-va , obiectiv , copiii ii cresti , de cum s-au nascut si inca vreo 25 ani , cheltuiesti timp , resurse , eforturi cu ei . Dupa care , isi vad de viata lor , asa cum e firesc . Sotul/sotia - in schimb - iti e alaturi , te sprijina , te ajuta , la nevoie te ingrijeste , e parte la bucuriile si necazurile tale , cale de ani , pana in ultima clipa , munceste pentru tine ( ambii o fac , unul pentru altul ) si , daca iti supravietuieste, sa plece din casnicie strict cu bunurile sale ? fara nimic din partea sotului ? totul pentru copiii care , de fapt , nu au facut nimic pentru tine , doar tu pentru ei ? sau - daca chiar au facut - doar si-au platit o parte din datoria ( morala ) catre parinte pentru perioada cat au fost in sarcina acestuia ? Oare cum ar fi drept ?

Sotul/sotia - in schimb - iti e alaturi , te sprijina , te ajuta , la nevoie te ingrijeste , e parte la bucuriile si necazurile tale , cale de ani , pana in ultima clipa , munceste pentru tine ( ambii o fac , unul pentru altul ) si , daca iti supravietuieste, sa plece din casnicie strict cu bunurile sale ?

poti sa mori imediat dupa noaptea nuntii si sotul te mosteneste.
sau pot trai fericiti impreuna 30 de ani si imparti averea cu niste lepre de copii.
Mie mi s-ar parea corect ca omul sa poate decide in totalitate ce vrea sa faca cu averea sa, cui sa i-o lase, cui sa i-o doneze in sensul asta.

De fapt , cam asa e prin tarile ceva mai civilizate , in anumite conditii exista o “ rezerva “ mica pentru o sotie casnica , in rest - si eu sustin asta - testamentul e absolut sfant . Si omul si-l face ( cei mai multi ) , din buna-vreme ... Warren Buffett , multi-multi miliardar american , a marturisit intr-un interviu ca , atunci cand copiii lui si-au desavarsit educatia , le-a oferit cate o suma de bani , atat cat le-ar fi suficient sa-si deschida propria afacere , si i-a avertizat ca de la el nu mai vad nimic in plus si nici nu vor mosteni nimic , totul se va duce in acte de caritate . La noi , cu drepturile rezervatarilor si cu regimul liberalitatilor excesive , s-ar deschide calea unor procese care s-ar putea sfarsi la varsta senectutii nepotilor lui , daca nu mai tarziu ...

testamentul e absolut sfant

mai ales ca tu stii cel mai bine ce relatii ai cu fiecare, ce vrei sa ii dai unuia, cat, daca vrei sa ii dai.. etc

@CHKA - citez: daca iti supravietuieste, sa plece din casnicie strict cu bunurile sale ? Raspunsul in conceptia mea ar fi: Nu cu bunurile sale ci cu 1/2 din bunurile comune, cam ca la partaj dupa divort. Bunurile proprii sa mearga doar la copii. Caci doar dupa moartea sotiei supravietuitoare, bunurile proprii ale acesteia nu merg in proportie de 1/4 la mostenitorii sotului care a decedat primul. Este doar o viziune proprie asupra problemei. Caci in conditiile actuale, pentru a contracara migrarea a 1/4 din bunurile proprii catre sotia supravietuitoare , ar trebui vandute sau date copiilor din timpul vietii, care ar insemna descoperire financiara la batranete, cand pot aparea probleme cu sanatatea, sau camin de batrani, consumatoare de bani, caci nu toata lumea moare rapid prin infarct de exemplu. Cum s-a subliniat mai sus, nu legea ci proprietarul ar trebui sa decida ce se va intampla cu bunurile lui dupa moarte, prin testament. Poate ca s-ar evita multe probleme cu copiii care vor sa mosteneasca fara ca sa ispaseasca. Dar nu avem ce face, pana una alta traim in statul de drept romanesc.