Legi, regulamente, reguli... miracole (de viata)

Bogăţia sufletului

Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:
Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.
Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce.
Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “Ai doar 8 minute!”
Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.
Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.
Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna.
La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu: ”Nu uita ce e cel mai important!”
Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om.
In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important.
Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “Bogatia sufletului.”
Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.


Inimi fara frumusete

Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata… Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!
Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.
-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.
- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se-ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?


[ link extern ] /

Sissel Kyrkjebø – One Day


Ai suferit destul, a sosit timpul să te ridici și să pornești la drum. Șterge-ți lacrimile, scutură-te de praful trecutului și începe să-ți faci bagajele. Dacă ai rețineri amintește-ți că momentul prezent e tot ce contează pentru că de acest moment depinde viitorul tău.

Limpezește-ți mintea de la atâtea gânduri de durere, spală-ți ochii ca să te asiguri că vei vedea mai bine și mai clar de acum înainte. Pune în bagajul tău lecțiile învățate din experiențele trecutului, încredere în tine, dorința de a cunoaște și de a te cunoaște. De asemenea nu uita să adaugi puțină credință și să pornești la drum convins că totul se întâmplă așa cum e mai bine pentru tine.

După ce ai împachetat, poți să-i lași un bilet suferinței tale din trecut, mulțumește-i pentru lecția pe care tocmai ți-a dat-o și lasă detașarea să-și facă datoria, o lași pe mâini bune . De asemenea, înainte să pășești pe pragul casei ar fi bine să arunci o privire în oglindă pentru a-ți aminti de această imagine peste câțiva ani. Dacă te-ai uitat în oglindă și ai văzut o față obosită, brăzdată de lacrimi, cu cearcăne și ochii înroșiți, ce aștepți? zâmbește! Nu, nu începe iar să-ți plângi de milă.

Ai ieșit afară în stradă, simți cum frica devine una cu frigul dimineții și îți pătrunde în oase… „Oare ce va fi? Încotro mă îndrept? Ce m-a apucat? Poate era mai bine dacă rămâneam unde eram, poate m-ar fi ajutat cineva, poate aș fi putut să îndrept…” Bla bla, te vor năpădi gândurile contradictorii și dacă le vei permite îți vor întoarce sufletul pe toate părțile. Stai puțin…tu controlezi gândurile sau ele pe tine? Chiar crezi tot ceea ce îți spun gândurile? Lasă-le să bolborosească dacă asta vor, tu ești aici și acum, pe un nou drum.

Ești afară, pe stradă, simte aerul. Inspiră, expiră…simte respirația cum pătrunde prin toată ființa ta ca un vânt care vestește primăvara. O simplă respirație făcută de câteva ori într-un mod profund limpezește apa tulbure din minte și te înnoiește. Simte-ți corpul, un miracol cu care ai fost înzestrat.

Privește în jurul tău, privește oamenii care trec pe lângă tine. Simți că trăiești? Nu e o minune? Nu uita să-ți ridici privirea spre cer ori de câte ori ai tendința să-ți apleci capul.

Nu contează atât de mult ce va fi, important este ceea vei deveni în urma acestei noi experiențe și ceea ce vei învăța din ea. Curaj! Viața te așteaptă cu nerăbdare să o descoperi. O mulțime de oameni minunați așteaptă să-i cunoști. Dragostea te așteaptă s-o trăiești. A sosit timpul să trăiești cu adevărat!

Ai ajuns în Gara Noului Început. În orice tren te vei urca te va duce pe un drum necunoscut, dar tu îi stabilești destinația. Bucură-te de călătorie, tot ceea ce a fost sau ai fost a rămâne în urmă, ești liber! Închide ochii.

….Ai ajuns? Bine ai venit în Viața ta!

Regula de viata: corbul ramane corb si trebuie sa-si doreasca numai ceea ce poate un corb


Patania Corbului care voia sa imite un Vultur, Jean de La Fontaine

Văzând cum Pasărea lui Joe răpea berbecul cel semeţ,
Un Corb, hain şi hrăpăreţ,
Mai slab, dar mult mai lacom, visa şi el isprăvi
Ca ale hoţomanului din slăvi.
Rotindu-se mereu în sus şi-n jos,
Dar neluând în seamă pleava mieilor,
Alese un Berbec - cel mai frumos,
Din cei crescuţi să fie jertfiţi în cinstea zeilor.
- Mai rar aşa dădacă să îngrijească bine!
M-oi ospăta din tine aşa cum se cuvine!
ªi se şi năpusti pe loc, zevzecul,
Să ia Berbecul.
Habar n-avea croncanul cel trufaş
Că e mai greu berbecul decât un boţ de caş
ªi nici nu bănuia c-o să rămână
Cumva, zălog în încâlcita-i lână
ªi nici că-n închisoarea îngustei colivii
Va fi o jucărie de haz, pentru copii,
Căci a plecat ciobanul acas', cu el în mână.

O pildă e-o ispită, desigur, pentru toţi,
Dar se cuvine, totuşi, cu grijă să socoţi
ªi să nu-ncerci vreodată să faci decât ce poţi.
E drept că Viespea e năbădăioasă
Dacă nimereşte orbeşte, într-o plasă
Cu fire cât de dese,
Ei nici nu-i pasă;
Dar Musca, dacă intră, nu mai iese.

Crezi in miracole sau crezi in tine?


Mai are sens sa-ti spun ca gandurile tale duc la actiunile tale cotidiene?
Mai are sens sa-ti spun ca actiunile tale aduc raspunsurile dorite sau nedorite ?
Mai are sens sa-ti spun ca atitudinea, stilul tau de viata, atrag experientele de azi?
Crezi ca esti batuta de soarta?
Crezi ca te asteapta zile mai bune?
Crezi ca asta e crucea pe care trebuie s-o duci?
Crezi ca asta e karma ta?
Crezi ca esti buna sau rea?
Crezi ca meriti mai mult?
Crezi ca viata ti-a dat atat cat meriti?
Ce crezi despre tine?
Care e viata ta? Cum e viata ta? Unde esti tu in viata ta? Cum iti traiesti viata?
Esti fericita sau inca cauti definitia fericirii?
Care e menirea ta ?
Care e identitatea ta vocationala?
Care e visul tau?
Care e parerea ta despre tine?
Care e imaginea ta despre tine?
Iti place ce vezi? Ce sentimente te incearca?

Teama, frica, amorteala, depresie, tulburari alimentare, adictii, tristete, melancolie, regrete, anxietate, griji materiale, probleme emotionale,lipsa partenerului, furie, frustrare, asteptare?

Din acest moment, asta e noul tau motto:

“Viata adevarata, viata miraculoasa, e viata traita in fiecare clipa cu emotie, energie, entuziasm!”

Te trezesti intr-o dimineata fara entuziasm, slabita, apatica, fara chef de trait…iti spun ca nu ma intereseaza, te oblig sa te entuziasmezi singura pentru ziua ce urmeaza. Viata ti-a fost daruita pentru a fi traita, nu dormita. Sus, sus, nu e timp de pierdut!!!

Patul, dormitorul, e sacru, aici iti incarci bateriile si-ti iubesti barbatul, sau invers…ordinea tu o stabilesti. N-ai ce cauta in pat pentru alte activitati, cum ar fi: lancezeala, vaicareala, plansul, mancatul sau privitul la tv.

Tu nu traiesti dar ai timp sa te uiti la ceilalti cum traiesc, cum iti vand informatii “pretioase” din spatele ecranului?! Asta e buna!

Stiu ce faci in pat, in casa, pentru ca te aud la discutii cu fetele la cafea, am auzit aia, ai vazut-o pe aia, dar stii ce a mai facut ala, si asa mai departe.

Si tu unde esti, viata ta unde e?
Ce cauti, ce vrei de fapt?

Am incasat si eu destule palme de la viata, am cascat gura si eu la tot felul de intelepti, invatati, am privit cu pofta si invidie la modele de succes, vedete, si manechine pe scena.

Pana intr-o zi in care m-am trezit goala, epuizata, dezorientata. Eu priveam la viata altora, si viata mea privea la mine, si eu proasta nu intelegeam la ce se holba…dar m-am prins intr-un final, ca de obicei, blonda veritabila ce sunt. Si ce crezi c-am facut?

I-am inchis gura mediei, societatii, maica-mii, tuturor inteleptilor si mi-am indreptat privirea spre mine. Mi-am scos afara viata. Am viata pe care mi-am dorit-o dintotdeauna. Traiesc viata asa cum imi place, sunt indragostita de viata traita.

Acum e randul tau:
De azi incepi o viata noua, uita ce ai trait pana acum, noutatea, vivacitatea, actiunea, spiritualitatea, increderea, curajul, vointa, puterea, entuziasmul, autonomia, armonia, echilibrul, fericirea, viata adevarata intra in casa si sufletul tau.

Deschide-i usa!!!!!!

Acum, te intreb. Cum te simti, ce simti, ce emotii iti furnica corpul?

Miracolele exista. Viata inseamna miscare, schimbare, ascensiune, o continua dezvoltare si perfectionare a spiritului.

Trezeste-te, imbratiseaza atitudinea noua si cucereste lumea impreuna cu mine!

Ia-ti zborul spre o viata noua!!!

Cunosc oameni care traiesc in fiecare zi de zece ani, si pot spune despre ei ca inca nu au inceput sa traiasca.

Intelegi ce vreau sa spun?!

Lasa viata, stilul, tiparul ce te-a dus nicaieri si imbraca un stil nou, Stilul Tau si cucereste vibratia, stralucirea lumii. Hai, hai, hai!!!

Traieste asa cum esti tu acum, nu cum te-a invatat mama, societatea, ghidul vietii perfecte.

Indrazneste sa traiesti asa imperfecta cum esti, dar traieste, pentru numele lui Dumnezeu. Nu mai astepta, nu mai amana vibratia, pulsatia,viata!


Esti buna asa cum esti, crede-ma. Nu devii mai buna asteptand sa mai dai 3 kg jos, sau sa termini stiu eu ce formari in dezvoltare personala, devii mai buna actionand, aici si acum.

Lasa prejudecatile deoparte, fiindca nu sunt ale tale. Paseste, actioneaza, traieste, experimenteaza. Asta e calea terapeutica, doar traind ajungi sa-ti traiesti viata cu adevarat.

A venit timpul sa te accepti asa cum esti, sa te iubesti, sa te impaci cu trecutul si sa pasesti acolo unde ti-e locul draga mea, in viata traita, nu in cea perfecta.

Uita ce ai invatat in scoala, acasa, pe strada, la seminarii, si asculta-ti vocea, glasul ce urla inlauntrul tau, lasa adevarul sa iasa afara.

Uita de povestea cu momentul potrivit, cu karma, cu ghinionul, cu recesiunea, cu esecurile sentimentale ori profesionale, si iesi la interval, iesi afara, si arata-te asa cum esti.

Asta vrea lumea, barbatul, viata de la tine, sa fii tu insati, nu sa fii perfecta.

Indrazneste, fii altfel, renunta la viata asta artificiala, factica, care pune doar etichete si atat.

Asta nu e viata, asta e teatru de proasta calitate, asta e comert second hand.

Cine te cunoaste cu adevarat?
Cine te iubeste cu adevarat?
Cine te respecta cu adevarat?
Cine, daca tu nu o faci?
Te iubesti asa cum crezi ca vrei sa fii iubita.
Te cunosti prin lentila, eticheta celorlalti.
Te respecti prin pozitia sociala ocupata, si asa mai departe.

Asta nu e cunoastere, asta nu e respect de sine, asta nu e iubire.

Asta nu e viata!

Daca continui sa crezi altceva e treaba ta, eu nu ma mai frustez ,eu nu mai continui sa te menajez, nu mai continui sa-ti spun ceea ce vrei sa auzi, nu asta e rolul meu, nu asta e drumul meu.

Cred ca impreuna putem sa realizam o viata perfecta, ca si eseul lui Samuel Butler- How to make the best of life, pe care ti-l recomand. Nu-l rata, e perfect.

Si cum zicea Samuel Butler: “ Viata e asemenea unuia care canta solo la vioara in public, dar fara sa stie sa cante, ci invatand atunci, in fata publicului.

Maine nu se intampla miracolul, maine nu vine, maine e o zi ca si azi, asa ca te intreb inca o data: Tu ce astepti? Mai astepti? Mai stai? Mai ramai? …eu plec.

As spune mai mult dar te las sa meditezi la viata ta, la cine esti, si la ce te asteapta sa traiesti.

Intre tine si mine nu poate fi pace pana nu te intorci cu privirea spre tine cu adevarat.

Fara sa te mai minti ca e bine, cand tie iti vine sa plangi.

Fara sa mai amani schimbarea , intorcand privirea spre cei slabi, ca sa te simti si tu putin mai bine.

Fara sa te mai agati cu disperare de el, trecatorul, pasagerul din viata ta, care nu da doi bani pe tine, pe iubire.

Fara sa te mai ineci in lacrimi, alcool, depresie, si alte adictii.

Fara sa te mai complaci in viata asta plata, moarta.

Exista ganduri bune, exista ganduri rele, exista iubiri bune, exista iubiri rele, exista dependente bune, exista dependente rele, exista obiceiuri bune, exista obiceiuri rele.

Tot ce trebuie sa faci este sa alegi bine si sa te tii cu dintii de alegerile facute.

Sa mergi tot inainte, tot inainte, fara sa te uiti inapoi vreo clipa.

Viata curge mereu, viata e miscare, si-n miscare sta perfectiunea, fericirea.

Si acum, te intreb, in ce directie mergi?

Iti doresti schimbarea, noutatea, frumosul, ce-ti lipseste, si ramai pe loc, blocata, speriata, terorizata de ce-ai in fata.

Cum ai de gand sa intri in posesia a ceea ce-ti lipseste?

Asteptand?

Si acum te las in pace, dar nu oricum…

Mai jos ai sa gasesti niste tabele pretioase. Tot ce trebuie sa faci este sa le scoti la imprimanta si sa incepi sa te folosesti de aceste instrumente pentru a intra intr-o noua dimensiune fizica, psihica, spirituala.

Incepe cu ce te doare mai tare, stabileste-ti obiectivele si motivatiile, si tine-te de ritualuri cu dintii, cu sudoare, cu sange.

N-am sa te mint, nu e usor sa-ti schimbi atitudinea, tiparul, obiceiurile proaste ce s-au format, ce au devenit automatisme, dar nu e nici imposibil.

Si ce dobandesti dupa 30, 60, 90 de zile de practicare a ritualurilor se numeste atitudine, tipar, obiceiuri sanatoase, creative, care te poarta intr-o viata cu adevarat frumoasa.


[ link extern ]

Cum poate fi (prin miracol) invinsa stiintific o lege!!:rtfm:

Contestatia unui automobilist din Franta surprins de radar cu 250 km/h pe o portiune de sosea cu viteza limitata la 70.

======

"Domnule Presedinte,
Cu privire la procesul verbal intocmit, rog sa aveti in vedere urmatoarele:
Intr-adevar, am vazut semnul de circulatie de "70", scris cu negru pe fond alb si incadrat intr-un cerc rosu, pe un panou fara nici o alta indicatie de unitati de masura... Dar dupa cum stiti, Legea din 4 iulie 1837 impune ca obligatoriu in Franta sistemul metric, in timp ce Decretul nr. 65-501 din 3 mai 1961, modificat conform directivelor europene, defineste ca unitati de baza legale, unitatile Sistemului International ( S.I.). Or, in sistemul de unitati S.I., unitatea de masura a lungimii este metrul, iar unitatea de masura a timpului este secunda.
Este deci evident ca unitatea de masura legala a vitezei este metrul pe secunda.
Eu nu pot sa-mi imaginez nici o clipa ca Ministerul de Interne nu ar aplica Legile Republicii.
Prin urmare, 70 metri/secunda corespund exact unor 252 kilometri/ora.
Politistii au afirmat ca eu am fost cronometrat cu 250 km/h, lucru pe care eu nu-l contest.
Ma aflam, deci, cu 2 km/h sub limita autorizata de viteza.
Va rog sa luati nota sa-mi restituiti permisul de conducere.
Am onoarea sa va salut..."
......

********* ********* *********
... si chiar a castigat !