Știai că până și contractul de asistență juridică încheiat cu avocatul poate conține clauze abuzive?

Un contract de asistență juridică pe care-l încheiem cu un avocat poate conține clauze abuzive. Este concluzia la care a ajuns CJUE în Cauza C-537/13 privind interpretarea Directivei 93/19/CEE, act normativ al Uniunii Europene care este transpus în țara noastră prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.

Potrivit CJUE, putem să avem în vedere, în discuția referitoare la clauzele abuzive, și contractele standardizate de prestări de servicii juridice încheiate între un avocat și un client persoană fizică ce nu acționează în scopuri legate de activitatea sa profesională. În plus, Curtea a mai precizat, printre altele, faptul că secretul profesional de care este ținut avocatul în raportul cu clientul său nu poate să reprezinte o piedică în analiza și sancționarea prevederilor abuzive.

Pornind de la prevederile Legii nr. 193/2000, orice contract încheiat între un profesionist și un consumator pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii trebuie să cuprindă prevederi clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. Dacă ne gândim însă la motivul pentru care căutăm un avocat și la faptul că îl plătim tocmai pentru cunoștințele sale de specialitate, această prevedere din Legea clauzelor abuzive ne pare una destul de îndepărtată.

Așadar, legea le interzice profesioniștilor să includă în contracte clauze abuzive, adică cele care n-au fost negociate direct cu consumatorul și care, prin ele însele sau împreună cu altele din contract, creează un dezechilibru important între drepturile și obligațiile celor doi. Cu alte cuvinte, consumatorul se află într-o poziție de inferioritate față de profesionist în prezența acestor clauze, în contractul dintre aceștia doi.

Potrivit legii în discuție, profesionistul este "orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia". Avocatul exercită o profesie liberală și se poate observa cu ușurință faptul că el poate să se încadreze perfect în definiția oferită noțiunii de profesionist. Pentru a putea să ne încadrăm pe terenul Legii clauzelor abuzive însă, e necesar ca serviciile juridice prestate să fie contra-cost, nu gratuite.

Notă: Mai multe detalii privind modul în care recunoașteți clauzele abuzive din contracte puteți afla din acest articol.

Clientul-consumator este în inferioritate față de avocatul-profesionist

De protecția Legii nr. 193/2000 nu se poate bucura însă orice fel de consumator, așa cum o subliniază și Alexandru Tache, avocat la Ionescu și Sava.

"Din interpretarea Legii nr. 193/2000, concluzionăm că se bucură de protecția acestei legi doar o persoană fizică (sau grup de persoane fizice constituite în asociații) care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. Așadar, nu se bucură de protecția legii împotriva clauzelor abuzive, spre exemplu, un comerciant persoană fizică (constituit în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008) dacă încheie contractul de asistență juridică în scopuri din interiorul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale", a explicat specialistul.

CJUE a pornit de la ideea că un client-consumator este în inferioritate față de un vânzător/furnizor de servicii. Inferioritatea se apreciază aici atât în ceea ce privește puterea de negociere a clientului, cât și în nivelul de informare, de cele mai multe ori. Din această cauză, clientul-consumator este oarecum constrâns să accepte condițiile redactate, în prealabil, de furnizorul serviciului, fără a putea avea vreun cuvânt de spus în privința lor.

În relația client-avocat, diferența de poziție în ceea ce privește puterea de negociere și nivelul de informare este evidentă. Capacitatea unei părți de a impune anumite aspecte în contract este disproporționată față de capacitatea celuilalt de a le înțelege și de a putea să refuze ca respectivele aspecte să-i fie impuse. Iar acest lucru este perfect normal, din moment ce motivul pentru care un simplu cetățean apelează la serviciile unui avocat este tocmai bagajul de cunoștințe al celuilalt, de care vrea să se folosească pentru a-și atinge un obiectiv personal - un drept ori un interes legitim.

Care ar fi clauzele abuzive dintr-un contract de asistență juridică?

Statutul profesiei de avocat oferă, într-una dintre anexele sale, un model de contract de asistență juridică, care prevede toate elementele esențiale ale unui astfel de contract. În plus față de aceste elemente esențiale însă, nimic nu-l împiedică, practic, pe avocat să includă, în mod unilateral, și alte aspecte, care ar putea lua forma unor clauze abuzive.

Regula principală de care trebuie să ținem cont atunci când căutăm astfel de clauze este ca respectivul contract să fie unul standardizat. Cu alte cuvinte, clauzele respective să nu fi fost negociate de părți, ci impuse efectiv clientului. Alexandru Tache ne-a oferit câteva exemple de astfel de clauze:

• clauzele care dau dreptul avocatului să-și fixeze singur onorariul, după începerea asistenței și/sau a reprezentării clientului;
   
• prevederile care exclud dreptul clientului de a renunța, în mod unilateral, la contractul de asistență juridică; în această situație, precizează Alexandru Tache, de menționat este că "o eventuală clauză care prevede că renunțarea unilaterală a clientului nu îl exonerează pe acesta de plata onorariului cuvenit pentru serviciile avocațiale prestate, precum și pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul procesual al clientului, nu va fi considerată ca fiind abuzivă";
   
• cele care dau dreptul avocatului să modifice singur clauzele contractului fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract;
   
• clauzele care dau dreptul avocatului să fie înlocuit de altul, chiar și în situația în care clientul nu își dă acordul pentru schimbare.

Legea nr. 193/2000 arată că prevederile abuzive din contracte, constatate fie personal, fie prin organele abilitate prin lege (Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, în special), nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar derularea contractului depinde numai de acordul consumatorului și de posibilitatea ca acesta să continue să producă efecte juridice chiar și în lipsa acelor clauze abuzive. "În situația în care contractul nu își mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptățit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, și daune-interese", precizează avocatul. 

Curtea a subliniat faptul că obligația avocatului de a păstra secretul raportului cu clientul nu este de natură să constituie o piedică pentru aplicarea Directivei 93/13/CEE. “Clauzele contractuale care nu fac obiectul unei negocieri individuale, în special cele care sunt redactate pentru o utilizare generală, nu cuprind, prin natura lor, informații personalizate referitoare la clienții avocaților a căror divulgare să poată aduce atingere secretului profesiei de avocat”, este menționat în decizia CJUE.

În orice caz, acele clauze care conțin informații confidențiale sunt aproape întotdeauna negociate cu clientul, ceea ce înseamnă că ele nu pot fi calificate drept abuzive, întrucât, așa cum am precizat și mai sus, aici avem în vedere contracte standardizate, cu clauze nenegociate.

Potrivit Statutului profesiei, avocatului îi revine o datorie de a păstra secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredințat, cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege. De altfel, confidenţialitatea şi secretul profesional garantează încrederea clientului în avocat şi constituie obligaţii fundamentale ale acestuia.