Șoferii Uber care fac taximetrie neautorizată riscă să fie amendați cu mii de lei

Cei care vor să se folosească de serviciile Uber pentru a face taximetrie trebuie să știe că pot fi amendați de autorități. Este concluzia pe care o scoatem dintr-o decizie recentă a unei instanțe din România.

Șoferul din speța de față, folosindu-se de Uber ca să transporte persoane în regim de taximetrie, la destinația aleasă de acestea, nu a fost până la urmă amendat de poliție. Dar asta doar pentru că procesul-verbal ce-i stabilea o amendă de 25.000 de lei (plus reținerea unor acte și suspendarea permisului) nu a fost întocmit cum trebuie și pentru că polițistul a greșit încadrarea juridică.

Mai exact, spre marele noroc al șoferului, polițistul l-a încadrat la o amendă aplicabilă transportatorului (care presupune o persoană deja autorizată), în loc să-l încadreze la amenda pentru persoanele fizice care fac taximetrie neautorizată (care se situa cu câteva rânduri mai sus în lege și pentru care amenda maximă era de zece ori mai mică).

Chiar dacă, după cum spuneam, procesul-verbal de contravenție a fost anulat, instanța a precizat că șoferul era vinovat de taximetrie neautorizată: "instanța apreciază că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art.7 alin.2 din Legea nr.38/2003, efectuând servicii de taximetrie fără autorizație".

Motivarea hotărârii ne ajută să identificăm care e de fapt problema cu serviciul Uber în raport cu normele legale de la noi: există o diferență între șoferul Uber care respectă ideea de "ride sharing" (din engleză, împărțirea cursei/ traseului) pe care o promovează acest serviciu intrat nu de foarte mult timp și pe piața românească și cel care face taximetrie prin Uber, fără a fi de fapt șofer de taxi așa cum prevede legea, cu toate autorizațiile și obligat să respecte Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere.

Amenzi de până la 5.000 de lei pentru cei care fac taximetrie în afara legii

Legea taximetriei este destul de clară: serviciile de taximetrie sunt servicii de ordine publică și sunt organizate de către autorităţile administraţiei publice locale: "Serviciile de transport public local în regim de taxi sau în regim de închiriere fac parte din sfera serviciilor comunitare de utilitate publică, se desfăşoară sub controlul, conducerea sau coordonarea autorităţilor administraţiei publice locale şi se efectuează numai de către transportatori autorizaţi de către autoritatea de autorizare, astfel cum este definită în prezenta lege", potrivit actului.

"Transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se execută numai de către transportatori autorizaţi, care deţin autorizaţii taxi valabile, în cazul transportului în regim de taxi, sau copii conforme valabile, în cazul transportului în regim de închiriere, eliberate în condiţiile prezentei legii, pentru fiecare autovehicul utilizat. Este interzis transportul public, contra cost, de persoane cu un autoturism, fără a deţine pentru acesta, după caz, autorizaţie taxi valabilă sau copie conformă valabilă", stabilește Legea nr. 38/2003.

Același act stabilește și categoriile de sancțiuni aplicabile: amenda pentru persoanele fizice/ juridice pentru efectuarea, în mod repetat, de transport public de persoane, contra cost, se situează între 1.000 și 5.000 de lei.

Taximetriștii acuză Uber de concurență neloială și ANAF caută veniturile nedeclarate

În România și peste tot în lume unde funcționează serviciul Uber, taximetriștii se revoltă împotriva serviciilor pe care le oferă, în principal pentru că le face concurență (loială sau neloială, asta rămâne de văzut). În aceeași măsură, autoritățile din domeniul fiscalizării vor să vadă cum contribuie la bugetele de stat cei care obțin venituri din serviciile Uber.

Potrivit Agerpres, reprezentanții serviciului Uber România declară că serviciul este 100% digitalizat și fiscalizat și că pune la dispoziția partenerilor (adică șoferii) servicii de consultanță fiscală prin care să-i ajute să-și declare veniturile cum trebuie.

"Serviciul Uber în România este 100% digital și fiscalizat. Toți partenerii din România colaborează cu Uber printr-o entitate fiscală, iar pasagerii primesc o factură fiscală după fiecare cursă. Partenerii Uber sunt contractori independenți și sunt responsabili pentru achitarea taxelor. Circumstanțele fiecăruia sunt diferite — numai ei pot ști care sunt veniturile din alte surse și care sunt costurile deductibile", potrivit unui punct de vedere transmis de Uber.

Uber a adoptat această poziție după ce Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a cerut de la Uber Olanda o listă detaliată cu toți utilizatorii și cu toate cursele operate în 2015, pentru a verifica dacă toți șoferii au declarat veniturile astfel obținute, după cum informa și redacția noastră anul trecut.

"Sute de oameni s-au bucurat că pot sfida legile statului român, practicând taximetria neautorizată, în regim Uber. Atât în mediul urban, unde astfel de taximetriști neautorizați au funcționat în ultimii doi ani, cât și pe transportul de persoane din țară, unde sistemul bla-bla car a luat amploare (...), șoferii s-au îmbogățit peste noapte, pentru că n-au respectat prevederile legale - taxe, itp, impozite, garanții etc., pe care le plătesc, obligatoriu, transportatorii legali", scrie în documentul transmis redacției noastre de Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România (COTAR).

Tot COTAR preciza în documentul respectiv că un bucureștean ar fi câștigat în 2015 aproape 60.000 de lei ca șofer Uber.

La noi, cei mai vocali în condamnarea serviciilor Uber sunt taximetriștii din Cluj, ei fiind și cei care au adus în atenția autorităților cazul pe care l-am prezentat mai sus (care de fapt, este mult mai amplu decât o banală contravenție săvârșită de o singură persoană, după cum reiese din hotărârea instanței).

Anul trecut, Asociația de Monitorizare Taxi Transilvania a dat în judecată Uber România pentru concurență neloială și a cerut chiar suspendarea serviciilor Uber în Cluj, pe calea unei ordonanțe președințiale. În februarie anul acesta, Curtea de Apel Cluj a anulat măsura suspendării, potrivit celor de la news.ro, însă fondul problemei nu a fost discutat până la acest moment. Așadar, trebuie să așteptăm decizia instanței pentru a putea concluziona dacă Uber face sau nu concurență neloială serviciilor autorizate de taximetrie.

Ce (nu) presupune Uber, de fapt?

Uber e un model de business modern, fondat în Statele Unite ale Americii în 2009 (în San Francisco, mai exact) și care se folosește de tehnologia telefoanelor inteligente pentru a-i pune în contact pe cei care au nevoie să ajungă la o destinație anume cu șoferii care se întâmplă să parcurgă drumul acela. A început ca un serviciu restrâns de "șoferie privată", la care aveau acces în jur de 100 de persoane și a ajuns practic un fenomen, care funcționează în peste 60 de state.

Pe pagina oficială a serviciului în România, la capitolul chestiunilor legale, aflăm că Uber e o platformă tehnologică ce permite utilizatorilor să stabilească și să programeze servicii de transport și/sau logistică împreună cu furnizorii terți independenți ai acestor servicii, dar că serviciile Uber sunt disponibile exclusiv pentru utilizarea personală, fără scop comercial.

Utilizatorul (care trebuie să aibă măcar 18 ani) este de fapt cel care vrea să fie transportat, iar terțul furnizor nu este altcineva decât șoferul care se înscrie în Uber. Ne interesează de fapt mai puțin utilizatorul de Uber, cât șoferul care furnizează transportul.

Potrivit site-ului, ca șofer trebuie să ai permis de cel puțin un an, cazier judiciar fără înscrisuri, cazier auto fără înscrisuri grave, o mașină mai nouă de 15 ani, foarte bine întreținută și, nu în cele din urmă, un SRL sau un PFA pentru a colabora cu Uber. Înscrierea ca șofer Uber se face online.

Pentru a beneficia de serviciile Uber, clienţii trebuie să îşi descarce aplicaţia cu acelaşi nume pe telefonul mobil şi să comande o cursă. Plata se realizează prin intermediul unui card bancar înregistrat în aplicaţie, iar pasagerii primesc la finalul cursei o factură fiscală, pe adresa proprie de e-mail.

Însă în termeni juridici, Uber declară că nu furnizează servicii de transport sau de logistică și că nu funcționează ca transportator, de unde ar rezulta obligațiile ce decurg din Legea nr. 38/2003, printre altele:

"Luați la cunoștință că Uber nu furnizează servicii de transport sau de logistică, nici nu funcționează ca transportator, și că toate aceste servicii de transport sau logistică sunt furnizate de contractanți terți independenți, care nu sunt angajați de Uber sau de vreuna dintre societățile afiliate cu Uber", scrie pe pagina de internet a serviciului.

"A fi sau a nu fi" un intermediar, aceasta-i întrebarea

Însă principiul pe care merge Uber este de a pluti deasupra unor încadrări economico-juridice, iar acest aspect este discutat în multe țări. Anul trecut, o decizie judecătorească din Marea Britanie a făcut înconjurul lumii: o instanță de dreptul muncii le-a recunoscut șoferilor Uber calitatea de salariați ai companiei cu drept la salariu minim (și altele), călcând peste principiul celor de la Uber cum că nu sunt o companie de transport, ci o platformă tehnologică și că șoferii sunt de fapt proprii lor angajați, potrivit Financial Times.

Unele instanțe din State au dat însă decizii care sprijină poziția celor de la Uber, considerându-l un intermediar de servicii.

Dar pentru noi ori pentru o instanță din România nu este tocmai relevantă o decizie dintr-un sistem juridic anglo-saxon, cum este cel din Marea Britanie sau cel din State, unde orânduirea lucrurilor este oricum alta decât în sistemul nostru de drept. Cel mult, putem să luăm aceste decizii ca să facem o comparație și să putem analiza lucrurile dintr-o perspectivă mai amplă.

Însă ne interesează ce va spune Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), dat fiind că are pe masă o întrebare foarte importantă: este Uber o companie de transport sau un intermediar/ o platformă tehnologică?

Anul trecut, o instanță spaniolă a adresat CJUE o întrebare preliminară în legătură cu natura serviciilor oferite de Uber (sau cum spunea publicația Bloomberg, CJUE e pusă să rezolve criza de identitate a celor de la Uber). De ceea ce va spune CJUE în raport cu Uber sunt interesați nu numai aceștia din urmă, ci și reprezentanții altor companii similare, precum cei de la AirBnb, care se apără de autorități cu aceleași pretexte. Pentru acest verdict însă mai avem ceva de așteptat.