Certificatele de rezidență fiscală - când și cum le putem folosi, în funcție de data lor de emitere?

În cazul în care serviciile prestate de nerezidenți sunt în sfera impozitului pe veniturile nerezidenților (ex: redevențe, servicii de consultanță, servicii prestate în România etc.), iar furnizorul este rezident al unei țări cu care România a încheiat o convenție pentru evitarea dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare cele mai favorabile dintre Codul Fiscal și convențiile de evitare ale dublei impuneri.

În conformitate cu art. 230 din Codul Fiscal, pentru aplicarea prevederilor convenției de evitare a dublei impuneri, nerezidentul are obligația de a prezenta plătitorului de venit, certificatul de rezidență fiscală în momentul plății venitului. Certificatul de rezidență fiscală prezentat în cursul anului pentru care se fac plățile este valabil și în primele 60 de zile calendaristice din anul următor, cu excepția situației în care se schimbă condițiile de rezidență.

În certificatul de rezidență fiscală prezentat de nerezidenți trebuie să se ateste că aceștia au fost rezidenți în statele cu care România are încheiate convenții de evitare a dublei impuneri, în anul/perioada obținerii veniturilor sau în anul/perioada pentru care a fost emis certificatul de rezidență.

Când pot fi utilizate certificatele de rezidență fiscală - exemple

În cazul în care serviciile sunt prestate și plătite către nerezidenți în cursul anului 2019, iar certificatul de rezidență fiscală este emis la finalul anului 2019, plătitorul de venit poate utiliza certificatul de rezidență fiscală emis în anul 2018 doar pentru plățile efectuate către nerezidenți în primele 60 de zile calendaristice ale anului 2019, dacă condițiile de rezidență ale nerezidentului nu s-au schimbat.

Certificatul de rezidență fiscală emis în anul 2019 poate fi utilizat pentru plățile efectuate de plătitorul de venit către nerezident în perioada cuprinsă de la data primirii certificatului de rezidență fiscală precum și în primele 60 de zile calendaristice ale anului 2020, dacă conditiile de rezidență ale nerezidentului nu s-au schimbat.

Pentru plățile efectuate după primele 60 de zile ale anului 2019 până în momentul primirii certificatului de rezidență fiscală (ex. decembrie 2019), plătitorul de venit are obligația de aplica prevederile de la Titlul IV din Codul Fiscal privind Impozitul pe veniturile obtinute din România de nerezidenți (adică, se vor plăti impozitele așa cum prevede legea fiscală română, nu convenția de evitare a dublei impuneri)

La momentul primirii certificatului de rezidență fiscală (ex. decembrie 2019), pentru plățile pentru care s-a calculat impozit pe veniturile nerezidenților, conform prevederilor din Codului Fiscal, la solicitarea nerezidentului, dacă cota din convențiile de evitare a dublei impuneri este mai favorabilă decât cota de impozit din Codul Fiscal, plătitorul de venit va restitui suma impozitului reținut în plus, în cazul în care s-au făcut rețineri de impozit ce depășesc cotele din convențiile de evitare a dublei impuneri.

Suma impozitului reținut în plus se restituie potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

Regulile pentru restituirea impozitelor achitate în plus

Procedura de restituire a impozitului reținut la sursă este următoarea:

• Restituirea impozitului reținut în plus se efectuează de către plătitorul de venit, la cererea contribuabilului, primită de societate în termenul de prescripție a dreptului de a cere restituirea (respectiv de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire);
• Societatea va depune prin mijloace de transmitere la distanță (online, cu ajutorul semnăturii electronice), în perioada în care are loc restituirea sumelor beneficiarului nerezident, formularul 110 - “Declarația de regularizare/Cerere de restituire privind impozitul pe venit reținut la sursă”;
• În cazul în care suma de restituit societății este mai mică decât obligațiile fiscale restante ale acesteia, inclusiv amenzi de orice fel și alte creanțe bugetare, transmise spre recuperare organului fiscal central, compensarea se efectuează până la concurența acestei sume.
• Dacă suma de restituit plătitorului de venit este mai mare decât suma reprezentând obligații fiscale restante ale acestuia, inclusiv amenzi de orice fel și alte creanțe bugetare, transmise spre recuperare organului fiscal central, compensarea se efectuează până la concurența acestor obligații, diferența rezultată restituindu-se acestuia (cu alte cuvinte, cu banii pe care statul ar trebui să îi restituie se vor achita mai întâi datoriile existente, abia apoi diferența rămasă fiind restituită beneficiarului).

De 25 de ani, știm tot ce ce întâmplă în fiscalitate. Analizăm, dezbatem și împărtășim din experiența și practica noastră de la PKF Finconta în seria informativă Memo fiscal.