Reminder: Șase situații din jurisprudența CEDO în care inducerea fricii a implicat încălcarea drepturilor omului

Garanții care trebuie respectate și de România, care a semnat și ratificat tratatul. Și, mai mult, a stabilit, constituțional, că obligațiile la care statul s-a angajat, în temeiul tratatelor internaționale pentru apărarea drepturilor fundamentale ale omului (printre care și Convenția) se aplică direct în sistemul juridic intern. Și, mai mult, au prioritate față de orice dispoziție de drept intern contrară. 

„Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”, potrivit articolului 11(2) din Constituție. Iar, mai departe, Legea fundamentală a statului prevede că „[d]acă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile” (articolul 20(2) din Constituție).

În acest context, drepturile și garanțiile pe care particularii le au în temeiul Convenției, în ceea ce privește apărarea integrității lor psihice și morale (componente ale dreptului la viață privată, dar care sunt apărate și prin interdicția tratamentelor inumane, degradante și a torturii - drept garantat separat de respectul vieții private) trebuie respectate, cu prioritate, de România. Dar, după cum se va vedea mai jos, nu întotdeauna s-a întâmplat acest lucru. O serie de exemple din cazuri judecate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) clarifică, mai bine, în ce măsură integritatea psihică și emoțională a persoanelor e apărată.

1. Statul trebuie să ia măsuri pentru a preveni lezarea integrității psihice a cuiva, atunci când este supus - sau riscă să fie supus - unor acte de violență. Bineînțeles, aici discutăm, în primul rând, de o lezare a integrității corporale. Însă, în egală măsură, Convenția apără și integritatea psihică a cuiva, după cum a reținut Curtea în cauza Nicolae Virgiliu Tănase contra României (la paragraful 127). Astfel, statul este obligat să adopte și să pună în practică un cadrul legal și administrativ (și un cadru de punere în executare a legilor/actelor normative), prin care persoanele să poată beneficia de protecțiile de mai sus. Însă nu orice act de violență, din partea unui particular, care îi lezează victimei integritatea corporală și psihică, neînsoțit de măsuri active din partea statului pentru a îl preveni/remedia problema, duce la o încălcare a Convenției. E nevoie ca acel act să fie de o anumită gravitate. 

2. Rămânând în zona integrității fizice, o aplicare specifică a dreptului la viață privată vizează integritatea sexuală și protecția împotriva violului și a agresiunii sexuale. Însă și în acest caz vorbim de o garanție atât pentru apărarea integrității fizice, cât mai ales a celei psihice. După cum a reținut Comisia Europeană a Drepturilor Omului (în esență, un organsim ce, până în 1988, era interpus între petenți și Curte), dreptul la viață privată apară și integritatea sexuală. În una din cauzele în care a fost reținut acest lucru (X și Y contra Olandei, 1985), Comisia analiza o situație în care o minoră cu handicap, pusă în plasament, a fost violată. În acest caz, statul este obligat să adopte măsuri care să garanteze respectul vieții private (a integrității sexuale, în acest caz) și în ceea ce privește relațiile între particulari.

3. Chiar dacă nu e supusă direct unor violențe fizice, integritatea psihică și emoțională a cuiva e apărată dacă acea persoană trăiește într-un mediu unde e expusă constant unor acte de violență. În concret, în cauza Eremia contra Moldovei, starea de teamă creată unui copil, de către tată, pentru că o bătea pe mamă, în mod repetat, a generat aplicabilitatea articolului 8 din Convenție (respectul dreptului la viață privată) și, astfel, obligația pentru stat de a lua măsuri pentru a proteja (și) copilul, care ajunsese să aibă starea de teamă.

Mai mult, Curtea a considerat că, în situația respectivă, nu doar dreptul la respectarea vieții private, din perspectiva integrității psihice și emoționale, a fost afectat, dar și dreptul la un domiciliu. Aspect foarte important, pentru că acest lucru scoate în evidență faptul că, în accepțiunea CEDO, ideea de domiciliu nu are doar o componentă patrimonială (dreptul de proprietate ori alt drept în baza căruia cineva trăiește undeva), ci și una de siguranță (inclusiv psihologică) - paragraful 93 din decizia de aici clarifică, mai bine, acest aspect.

4. Tot în ceea ce privește starea psihică a copiilor, statul trebuie să se asigure că, dacă îl separă pe un copil de părinții săi, chiar și pentru câteva zile, îi asigură, pe cât posibil, un nivel de protecție adecvat. Ceea ce înseamnă și o informare a ce se întâmplă cu părinții. Discutăm, aici, de acele situații în care părinții unui copil sunt, de exemplu, arestați. Integritatea psihică și emoțională a copilului poate fi puternic afectată de asemenea evenimente și, de aceea, statul trebuie să ia măsuri să prevină acest lucru, pe cât posibil, potrivit Curții, în cauza Hadzhieva contra Bulgariei. Un aspect important scos în evidență în această decizie e că simpla existență a unui cadru normativ care să remedieze asemenea situații (pe cât posibil), din perspectiva copilului, nu este suficient. Contează ca statul și organele sale să îl și aplice într-un mod adecvat.

5. Dreptul la viață privată garantează și intimitatea unei persoane. În cauza Söderman c. Suediei, o minoră era filmată, pe ascuns, de tatăl ei vitreg, în timp ce se dezbrăca. Problema principală a fost că, la momentul evenimentelor (2002), în Suedia nu exista un cadru legislativ penal și nici măcar civil adecvat, pentru a fi prevenite, respectiv remediate, asemenea acțiuni. De aceea, Curtea a considerat că Suedia și-a încălcat obligațiile din articolul 8 din Convenție. Un aspect foarte important scos în evidență de Curte a fost că fapta era cu atât mai gravă, din cauza a trei circumstanțe:

• victima era minor;
• filmarea a fost făcută de către tatăl vitreg, o persoană în care victima avea încredere deosebită (prin natura relației);
• totul s-a întâmplat în casa victimei, unde aceasta se aștepta să se simtă în siguranță (din nou, se scoate în evidență ideea de domciliu, ca loc cu o componentă specială, apărată de dreptul la viață privată).

Atenție! CEDO nu este nici instanță de ultim grad (sau de apel) și nici nu poate obliga statul să-și schimbe legislația. Atribuțiile Curții sunt să aplice Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cauzele deduse judecății și să constate dacă într-o situație specifică a avut loc încălcarea Convenției - și, eventual, să oblige statul să plătească anumite sume de bani pentru acest lucru și pentru cheltuielile de judecată ale petentului. De aceea, faptul că, în cauza de mai sus, Curtea a constatat inadecvarea legislației interne în Suedia nu însemnă că, automat, urma să aibă loc o schimbare a legislației sau o suspendare a efectelor acesteia.

Bineînțeles, din punct de vedere al obligațiilor sale internaționale, în domeniul drepturilor omului, Suedia a trebuit să înceteze încălcarea, ceea ce înseamnă adoptarea unei legislații adecvate. Dar, aici, discutăm de un proces mai complex. Iar punerea în executare a hotărârilor este, oricum, monitorizată de un organ diferit al Consiliului Europei, Comitetul de Miniștri (mai multe detalii aici).

Protecțiile se întind și asupra domeniului virtual

O persoană este activă atât în realitatea imediată, având relații cu diferite persoane, având dreptul la respectarea vieții sale private și a domiciliului, cât și în realitatea virtuală. Iar simplul fapt că o parte din activitățile acesteia se desfășoară în această zonă nu înseamnă că integritatea psihică și morală nu mai trebuie apărată. 

6. Cyberbullying-ul și alte fapte de violență cibernetică trebuie prevenite de stat, prin crearea unui cadru legislativ care, pe cât posibil, să garanteze siguranța cuiva și în mediul virtual. Dar ce înseamnă „cyberbullying”? În esență, e vorba de comportamente de agresiune psihică, dar care se desfășoară în mediul online. Însă ideea de violență cibernetică este mai vastă, acoperind inclusiv fapte prin care cineva îi încalcă intimitatea unei persoane și integritatea datelor sale, prin accesarea ilegală a unui calculator sau a unui telefon.

Doar pentru că un comportament violent se desfășoară într-un plan virtual, însă, nu înseamnă că el nu trebuie prevenit, pentru a-i apăra integritatea psihică unei victime a unei asemenea fapte. Iar acest lucru a fost scos în evidență de Curte în cauza Buturugă contra României, din februarie 2020, fiind vorba de amenințări și încălcări ale secretului corespondenței unei femei, din partea fostului soț. Ulterior acelui caz, legislația română a fost modificată pentru a reflecta natura amenințărilor online și a hărțuirii pe internet - din iulie 2020, ele pot fi calificate ca fapte de violență domestică, dacă au loc într-un cadru precum cele din cauza Buturugă contra României.

O situație concretă în care s-a considerat că a avut loc o încălcare a dreptului la respectul vieții private (fiind afectată integritatea psihică) a fost când cineva a primit mesaje jignitoare și vulgare pe Facebook (cauza Beizaras și Levickas contra Lituaniei). Era vorba de o instigare la ură și violență față de homosexuali, iar autoritățile nu demaraseră o investigație corespunzătoare (paragrafele 129-130 din decizie).

Atenție! Sistemul pentru apărarea drepturilor omului, creat cu CEDO în centru, nu este singurul instrument prin care este apărată integritatea psihică și emoțională a unei persoane. Există diverse instrumente, atât în sistemul juridic românesc intern (de exemplu, sancționarea penală a unor comportamente, precum violul, violența domestică etc.), cât și în sistemul dreptului Uniunii Europene (de pildă, Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, care trebuie respectată când cineva aplică dreptul Uniunii și care se bazează, intensiv, pe jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului). La începutul anului, chiar, a fost dată o amendă, în Spania, în baza GDPR, prin care Regulamentul a fost folosit pentru a apăra integritatea psihică a unor persoane.