Poți să obligi în instanță casa de sănătate să-ți plătească indemnizațiile de concediu medical și dobânda legală după depășirea termenului în care trebuia s-o facă

În funcție de dimensiunea și de capacitatea financiară a angajatorilor, recuperarea cu întârziere a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă poate afecta inclusiv continuarea activității sau poate conduce la acumularea unor datorii.

Conform normelor de aplicare a prevederilor OUG 158/2005, coroborate cu dispozițiile ordonanței, angajatorii pot solicita recuperarea sumelor plătite în baza certificatelor de  concediu medical din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, fără a putea fi deduse din sumele constituite reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate. 

Se poate observa că, deși există cadrul legal atât în privința obligației angajatorilor de a plăti salariaților indemnizația pe perioada în care aceștia se află în incapacitate temporară de muncă, fiind prevăzute și sancțiuni, dar și dreptul de a solicita rambursarea acestor sume, în practică se înregistrează întârzieri foarte mari, fiind suficiente discuții în spațiul public pe acest subiect.

Teoretic (sau conform dispozițiilor legale), angajatorii ar urma să primească banii în cel mult 60 de zile de la data depunerii cererii de restituire. Dacă textul actului normativ s-ar terminat cu (.), așa cum l-am redat anterior, atunci s-ar fi eliminat orice posibilitate de interpretare a sa, dar textul complet al art. 64 alin. (7) din Normele de aplicare ale OUG 158/2005 este: „Casa de asigurări de sănătate va efectua plata sumelor aprobate, în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de restituire, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinație.” , iar în această situație totul devine interpretabil și, așa cum rezultă din practică, relativ.

Soluția în aceste situații o poate da inclusiv instanța competentă, angajatorii având dreptul, în baza art. 52 din ordonanță, de a solicita rambursarea sumelor printr-o cerere de chemare în judecată a Casei Teritoriale de Asigurări de Sănătate: „Litigiile care au ca obiect modul de calcul și de plată a indemnizațiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit jurisdicției asigurărilor sociale.” 

Sigur, vor fi avute în vedere toate aspectele procedurale cu privire la competența teritorială și materială a instanțelor, dar și calitatea procesuală activă sau pasivă a părților, iar în acest caz instanța competentă este cea de Conflicte de muncă și asigurări sociale. În privința calității procesuale, angajatorii se vor îndrepta împotriva Casei Teritoriale de Asigurări de Sănătate, nu direct Casei Naționale.

De asemenea, cererea nu va putea fi introdusă înainte de împlinirea termenului legal de rambursare și nici după trei ani de la data nașterii dreptului, acesta fiind termenul de prescripție al dreptului la acțiune.

Așa a procedat și un angajator din București care, după expirarea termenului legal în interiorul căruia era îndreptățit să primească indemnizațiile achitate salariaților în baza certificatelor de concediu medical, soluția (7725/2020) fiind obligarea Casei de Sănătate a Municipiului București la plata sumelor respective, dar și dobânda legală calculată  de la data expirării  termenului legal de 60 zile de soluționare  și până la data plății. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată deși, cel mai probabil, ar fi fost și acestea admise.

Este de remarcat faptul că cererea a fost introdusă în data de 15 aprilie 2020, iar instanța de fond s-a pronunțat în data de 21 decembrie 2020, soluția nefiind atacată până la data apariției prezentului articol. Indemnizațiile solicitate vizau lunile ianuarie și februarie 2020.