În primul caz, se prevede introducerea ideii de acord de preț în avans de tip „roll-back”, măsura fiind necesară în contextul eforturilor pe care România le face în această perioadă pentru aderarea la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). În linii mari, ideea este ca APA-urile să acopere și perioade din trecut (maximum trei ani fiscali), însă numai dacă tranzacțiile anterioare sunt similare tranzacțiilor viitoare pentru care s-au solicitat acordurile. Totodată, vor fi operate și adaptări complementare la regulile suspendării inspecțiilor fiscale.
„Se observă că emiterea APA se realizează pentru tranzacții viitoare și se apreciază în funcție de data depunerii cererii. Legislația actuală nu permite extinderea prevederilor unui APA pentru o perioadă fiscală anterioară, raportată la momentul depunerii cererii, chiar dacă tranzacțiile anterioare comportă un grad suficient de similaritate cu cele viitoare pentru care s-a emis APA. (...) APA de tip roll-back extinde valabilitatea unui APA emis pentru tranzacții viitoare și poate fi util în evitarea unor dispute fiscale în domeniul prețurilor de transfer. Acest instrument se circumscrie recomandărilor generale privind îmbunătățirea proceselor naționale în vederea prevenirii disputelor fiscale și a soluționării acestora într-un interval de timp rezonabil”, este explicat în nota de fundamentare a proiectului, cu precizarea că, după modificarea Codului, va fi necesară și adaptarea legislației secundare pentru a implementa această noutate.
Citește și:
- Aderarea la OCDE: România încă mai are ajustări de făcut la legislația fiscală, pentru a deveni membru. Ce câștigăm după aderare;
- ANAF vrea să dea mai multă importanță acordurilor de prețuri în avans: Ne asigură predictibilitate, astfel că inspecțiile nu mai sunt necesare;
- Interviu / Acordurile de prețuri în avans pot scăpa firmele de controalele de prețuri de transfer, fiind accesibile inclusiv grupurilor locale.
„Se observă necesitatea unei clarificări a modului în care normele legale interne interacționează cu prevederile din tratatele și convențiile internaționale de evitare a dublei impuneri la care România este parte. Având în vedere rețeaua de tratate bilaterale la care România este parte (peste 80), este necesar ca legislația primară să cuprindă prevederi care să faciliteze o aplicare efectivă și care să aibă drept rezultat modificarea obligațiilor fiscale ale contribuabililor. Se observă, de asemenea, necesitatea unei clarificări a faptului că rezultatul unei proceduri amiabile se implementează indiferent de termenele de prescripție prevăzute de legislația internă. Această nouă prevedere armonizează legislația primară cu prevederile convențiilor de evitare a dublei impuneri încheiate de România.
Suplimentar, având în vedere interacțiunea dintre obligațiile ce decurg din tratatele și convențiile internaționale de evitare a dublei impuneri la care România este parte și constatările naționale care au stat la baza deschiderii procedurii amiabile, este necesar ca, în cadrul procesului de soluționare a litigiilor, autoritatea competentă să aibă posibilitatea de a aprecia în mod independent situațiile fiscale asupra căruia este chemată să se pronunțe. În acest sens, chiar dacă constatările naționale care au stat la baza deschiderii procedurii amiabile sunt întemeiate, autoritatea competentă poate, în cadrul procesului de soluționare și din motive ce țin de îndeplinirea obligațiilor internaționale ce decurg din prevederile tratatelor și convențiilor, ajunge la concluzii sau rezultate a căror implementare impune prevalența deciziei de soluționare asupra celorlalte acte administrative. (...)
Având în vedere că, în prezent, cadrul legislativ nu prevede reglementări referitoare la interacțiunea dintre procedura amiabilă și alte căi de atac administrative și/sau juridice și având în vedere posibilitatea persoanei afectate de a utiliza mai multe forme de contestare a actelor administrative ce au stat la baza declanșării procedurii amiabile, este necesară reglementarea interacțiunii dintre parcursul acestor proceduri de atac și implementarea unui rezultat atins în procesul de soluționare a procedurii amiabile. Accesul inițial la instrumentul procedurii amiabile nu este condiționat de inexistența altor căi de atac, însă implementarea deciziei de soluționare poate fi realizată doar după renunțarea la dreptul de a mai promova alte căi de atac, respectiv la încheierea în mod ireversibil a procedurilor căilor de atac deja deschise. Acest lucru este necesar deoarece, dacă nu s-ar aplica, rezultatele deciziei de soluționare a procedurii amiabile ar putea fi afectate de concluziile obținute în celelalte căi de atac”, lămuresc inițiatorii proiectului de OUG.
Atenție! Pentru a se aplica, proiectul de OUG trebuie adoptat de Executiv și publicat în Monitorul Oficial.