Interviu: Cumulul pensiei de invaliditate cu veniturile salariale: consecințele necorelărilor legislative

Context

Legea nr. 360/2023, care reglementează noul cadru al sistemului public de pensii și care a intrat în vigoare în toamna anului trecut, a adus modificări importante în ceea ce privește pensia de invaliditate, printre care și posibilitatea beneficiarilor de a cumula pensia cu venituri din salarii,  aspect care, anterior, nu era permis. Actul normativ redefinește gradele de invaliditate, în funcție de gradul de afectare a capacității de muncă, permițând astfel desfășurarea unor activități compatibile cu starea de sănătate a persoanei.

Conform noii clasificări:

• invaliditatea de gradul I se caracterizează printr-o deficiență funcțională gravă și pierderea capacității de autoservire;
  
• invaliditatea de gradul II presupune o deficiență funcțională accentuată, cu păstrarea parțială a capacității de autoservire;
  
• invaliditatea de gradul III implică o deficiență funcțională medie, cu capacitatea de autoservire păstrată

„Pentru oricare dintre gradele de invaliditate (...), în funcție de diminuarea capacității de muncă și tipul raportului de muncă, capacitatea de muncă poate fi considerată păstrată pentru anumite activități profesionale”,  se arată în Legea nr. 360/2023.

În acest context, am vrut să înțelegem cum se aplică, în mod concret, noile prevederi referitoare la pensia de invaliditate și cumulul acesteia cu veniturile din muncă. Mai exact, cine poate desfășura activități profesionale și în ce condiții, dacă există un plafon de venit peste care pensia se pierde, dar și ce riscuri există pentru persoanele care muncesc fără a respecta eventualele restricții medicale.

Pentru a lămuri toate aceste aspecte, am discutat cu Ana-Maria Vlăsceanu, Managing Associate, și Vlad-Antonio Pangratie, Junior Associate Reff & Asociații | Deloitte Legal. Cei doi avocați ne-au explicat și cum se corelează, în practică, Legea nr. 360/2023 cu prevederile Codului muncii, ce probleme rămân nerezolvate la nivel normativ și ce ar fi necesar pentru ca măsurile introduse să funcționeze coerent și fără blocaje.

Înainte de a răspunde unor clarificări pe care le-am solicitat acestora, cei doi specialiști au subliniat că e nevoie să facem o distincție clară între raporturile juridice de asigurări sociale și cele de asistență socială. Iată, mai jos, explicațiile oferite de aceștia:

Distincția dintre invaliditate și handicap

Raporturile juridice de asigurări sociale se nasc, se modifică și se sting în legătură cu acoperirea unor riscuri prevăzute de lege, se întemeiază pe principiul contributivității și au ca scop înlocuirea veniturilor profesionale. În schimb, raporturile juridice de asistență socială au la bază starea de nevoie, motiv pentru care, de regulă, se acordă după verificarea prealabilă a mijloacelor de trai.

Prestațiile de invaliditate (precum pensia de invaliditate) fac parte din sistemul de asigurări sociale, în timp ce prestațiile de handicap se încadrează în sfera raporturilor de asistență socială.

Din încadrarea corectă a celor două categorii de prestații decurg o serie de consecințe importante, relevante pentru analiza de față fiind cea referitoare la cumulul pensiei cu veniturile profesionale. Astfel, prestațiile acordate persoanelor cu dizabilități pot fi cumulate neîngrădit cu orice tip de venit profesional, în timp ce, până recent, pensia de invaliditate putea fi cumulată cu venituri profesionale în condiții restrictive.

În ultimii ani, chiar sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, s-a putut observa însă o relaxare a condițiilor în care era permis acest cumul, relaxare generată mai degrabă de presiuni mediatice, decât de o analiză de substanță a fundamentelor juridice care stau la baza reglementării pensiei de invaliditate.

Astfel, într-o primă etapă, a fost permis cumulul pensiei de invaliditate de gradul I și II cu orice tip de venituri, mai puțin cel din salarii și asimilat salariilor, iar, ulterior, Legea nr. 360/2023 (noua Lege a pensiilor) a eliminat restricțiile de cumul al acestui tip de pensie și cu venituri din salarii și asimilate salariilor, probabil ca o „compensare” pentru schimbarea regulilor de calcul a pensiei de invaliditate, schimbare ce a generat o scădere importantă a cuantumului său (pentru pensionarii de invaliditate de gradul I și II).

De asemenea, noua lege a pensiilor pare a își propune o „apropiere” a regimului juridic al pensiei de invaliditate cu cea a prestațiilor acordate persoanelor cu dizabilități în temeiul Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap, ignorând diferențele fundamentale între cele două categorii de prestații, care izvorăsc din natura raporturilor juridice pe care se întemeiază.

Reamintim în acest context că pensia de invaliditate este o prestație de asigurare socială și reprezintă un venit de înlocuire a câștigului profesional, determinat de afectarea capacității de muncă.

Or, dacă pensionarul de invaliditate este apt de muncă, inclusiv pentru o muncă cu normă întreagă, ne întrebăm, retoric desigur, de ce mai primește pensie de invaliditate, având în vedere că riscul asigurat (invaliditatea) nu există.

Evaluarea capacitații de muncă

În continuare, este util de precizat că evaluarea capacitații de muncă în scopul încadrării în grad de invaliditate este realizată de medicul expert al asigurărilor sociale, care, până la adoptarea Legii nr. 360/2023, avea obligația de a face o analiză a capacității de muncă in abstracto, adică prin raportare la orice tip de activitate pe care ar fi putut să o presteze asiguratul.                                                           

În prezent, această concepție s-a schimbat radical, întrucât decizia medicală asupra capacității de muncă trebuie să conțină mențiuni cu privire la posibilitatea sau imposibilitatea desfășurării anumitor activități profesionale concrete, „uzurpând” astfel atribuțiile medicului de medicină a muncii (pentru cazul acelor pensionari de invaliditate care doresc să se încadreze în muncă).

În completare, conform unui Ordin al Casei Naționale de Pensii Publice, în planul de recuperare prescris de medicul expert al asigurărilor sociale se va menționa expres dacă activitatea profesională este posibilă, în ce condiții, dacă locul de muncă trebuie adaptat, schimbat sau dacă este necesară o reorientare profesională, printre altele.

Practic, atribuțiile medicului expert al asigurărilor sociale se apropie acum de cele ale medicului de medicină a muncii, care are competența de a evalua în ce măsură o persoană este aptă pentru un anumit post.

Diferența între cei doi rămâne că evaluarea medicului expert al asigurărilor sociale influențează acordarea, menținerea sau pierderea pensiei de invaliditate, iar evaluarea medicului de medicină a muncii este relevantă pe planul raporturilor de muncă (încheierea, executarea, încetarea contractului de muncă).

Așadar, medicul de medicina muncii este cel care constată inaptitudinea fizică sau psihică a salariatului în concret, prin raportare la postul pe care intenționează să îl ocupe sau îl ocupă deja, în timp ce medicul expert al asigurărilor sociale decide dacă un asigurat întrunește condițiile pentru a fi încadrat/menținut în grad de invaliditate.

Pe planul raporturilor de muncă, concluziile celor doi medici produc efecte juridice diferite. Astfel, dacă  medicul expert al asigurărilor sociale încadrează un asigurat în gradul I sau II de invaliditate, atunci raporturile de muncă vor înceta de drept.

În schimb, dacă medicul de medicină a muncii conchide că un salariat este inapt, angajatorul va putea dispune concedierea pe motivul inaptitudinii fizice sau psihice (dacă nu are locuri de muncă vacante compatibile cu starea sa de sănătate).

Lămuriri legate de cumulul pensiei de invaliditate cu activitatea profesională

avocatnet.ro: În ce măsură considerați că această prevedere este aplicabilă în mod concret în prezent? Este suficientă reglementarea actuală sau sunt necesare completări pentru ca măsura să funcționeze în realitate?

Ana-Maria Vlăsceanu & Vlad-Antonio Pangratie: În materie sunt incidente două acte normative, anume Legea nr. 360/2023 și Codul muncii. Cele două reglementări au domenii de aplicare diferite. Astfel, Legea nr. 360/2023 stabilește condițiile de acordare a pensiei de invaliditate, cuantumul acesteia, durata pe care se acordă, precum și posibilitatea cumulului său cu venituri profesionale. În schimb, Codul muncii reglementează domeniul raporturilor de muncă, și, implicit, cazurile în care poate înceta contractul individual de muncă.

Conform art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, „contractul individual de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei medicale asupra capacitații de muncă”, în cazul invalidităţii de gradul I sau II, deși legea pensiilor permite cumulul pensiei de invaliditate cu salariul.

Reiese astfel o aparentă necorelare legislativă: deși, conform Codului muncii, contractul individual de muncă încetează de drept, conform Legii nr. 360/2023, veniturile din salarii se pot cumula neîngrădit cu pensia de invaliditate, indiferent de gradul de invaliditate în care este încadrat asiguratul. 

Această inconsistență este, însă, doar parțială. Deși avem convingerea că prevederile art. 56 din Codul muncii au rămas nemodificate dintr-o omisiune a legiuitorului, totuși, acest lucru nu înseamnă că este imposibilă prestarea muncii în baza unui contract de muncă de către pensionarul de invaliditate.

De lege lata, practic, contractul individual de muncă va înceta de drept la data comunicării pensiei de invaliditate de gradul I sau II, iar, ulterior, pensionarul de invaliditate va putea fi reîncadrat în muncă, prin încheierea unui nou contract individual de muncă, pentru activități compatibile cu starea sa de sănătate. Astfel, cumulul pensiei cu venituri din salarii este posibil ca urmare a încheierii unui nou contract individual de muncă.

De lege ferenda însă, acest caz de încetare de drept ar trebui să fie eliminat cu totul, pentru a asigura coerența cu legislația pensiilor în materie. Astfel, angajatorul va avea posibilitatea concedierii salariatului pe motivul inaptitudinii fizice sau psihice în cazul în care medicul expert al asigurărilor sociale nu permite desfășurarea unor activități profesionale, iar medicul de medicină a muncii decide că postul ocupat de salariat nu este compatibil cu starea de sănătate certificată prin decizia medicală asupra capacității de muncă.

Până la modificarea legii, o serie de probleme concrete rămân deschise, din care amintim cel puțin următoarele, care își așteaptă soluții legislative concrete:

• care este corelația între decizia medicală asupra capacității de muncă și rezultatul evaluării medicului de medicină a muncii?
• mai este justificată distincția între concedierea pe motivul inaptitudinii fizice și psihice, respectiv încetarea de drept a contractului de muncă pe motivul invalidității de gradul I sau II?

avocatnet.ro: Ce persoane, încadrate în grad de invaliditate (I, II, III), pot desfășura activități profesionale fără a pierde pensia de invaliditate?

Ana-Maria Vlăsceanu & Vlad-Antonio Pangratie: Potrivit noii viziuni a legislației pensiilor, pensia de invaliditate poate fi cumulată cu orice tip de venit profesional, neexistând nicio sancțiune pentru cumulul pensiei de invaliditate cu venituri din salarii sau asimilate salariilor, chiar și în ipoteza în care asiguratul ar desfășura o activitate profesională incompatibilă cu starea sa de sănătate, atestată ca atare în decizia medicală asupra capacității de muncă.

avocatnet.ro: Poate o persoană care beneficiază de pensie de invaliditate să desfășoare activități profesionale în baza unui contract individual de muncă, și/sau prin forme de activitate independentă (PFA, întreprindere individuală etc.)?

Ana-Maria Vlăsceanu & Vlad-Antonio Pangratie: Da, o persoană care beneficiază de pensie de invaliditate poate presta activitatea atât în baza unui contract individual de muncă, cât și ca PFA, însă, într-o asemenea situație, desigur că trebuie să se țină seama de concluziile medicului expert al asigurărilor sociale cu privire la capacitatea de muncă.

avocatnet.ro: Există un plafon maxim de venituri lunare peste care beneficiarul își pierde dreptul la pensie?

Ana-Maria Vlăsceanu & Vlad-Antonio Pangratie: Nu, nu există un plafon, limitările privind desfășurarea unei activități profesionale în baza unui contract individual de muncă țin exclusiv de starea de sănătate a asiguratului, astfel cum a fost certificată de medicul de medicină a muncii.

avocatnet.ro: Ce trebuie să facă, concret, o persoană cu pensie de invaliditate care vrea să muncească? Trebuie să notifice casa de pensii? 

Ana-Maria Vlăsceanu & Vlad-Antonio Pangratie: Noua lege a pensiilor permite, așa cum am arătat, cumulul pensiei de invaliditate cu orice venituri, inclusiv cu venituri salariale sau cu venituri din activități independente.

Având în vedere noua optică a legiuitorului, persoana care beneficiază de o astfel de pensie trebuie să depună o cerere pentru expertizarea medicală a capacității de muncă în vederea încadrării în grad de invaliditate la Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, în funcție de domiciliul său.

Alternativ, cererea poate fi depusă de aparținător în cazul persoanelor nedeplasabile. Modelul cererii este prevăzut în Anexa nr. 9 la Norma din 2024 de aplicare a Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii.

După examinarea persoanei care solicită încadrarea în grad de invaliditate şi analizarea documentaţiei medicale depuse de către solicitant odată cu cererea, medicul expert al asigurărilor sociale completează raportul de expertiză medicală a capacităţii de muncă şi emite decizia medicală asupra capacităţii de muncă.

În cadrul deciziei medicale, medicul are obligaţia să facă menţiuni cu privire la posibilitatea sau, după caz, imposibilitatea desfăşurării anumitor activităţi profesionale.

Această decizie medicală se comunică solicitantului, care le va depune, după caz, la casa teritorială de pensii, la angajator, la inspectoratul teritorial de muncă, în cazul accidentului de muncă, sau la direcția de sănătate publică, în cazul bolii profesionale. Un exemplar rămâne în posesia persoanei expertizate.

O persoană care beneficiază de pensie de invaliditate trebuie să respecte cerințele impuse prin decizia medicală asupra capacității de muncă. De asemenea, acesta are obligația de a informa medicul de medicină a muncii, cu ocazia angajării, referitor la concluziile medicului expert al asigurărilor sociale, incluse în decizia medicală asupra capacității de muncă, pentru o coerentă aplicare a reglementărilor aplicabile, care să corespundă spiritului și scopului legii.

avocatnet.ro: Ce riscuri apar pentru persoanele care lucrează fără a respecta eventualele condiții? Pot fi sancționate, li se poate suspenda pensia sau pot fi obligate să returneze sume?

Ana-Maria Vlăsceanu & Vlad-Antonio Pangratie: Legea nu reglementează un caz de încetare sau suspendare a pensiei pe acest motiv. Cu toate acestea, într-o atare ipoteză, apreciem că se poate solicita reevaluarea capacității de muncă și, pe cale de consecință, fie încadrarea într-un grad de invaliditate mai puțin grav, fie constatarea redobândirii capacității de muncă pentru viitor.

Pentru trecut, singura soluție rămâne solicitarea anulării deciziei asupra capacității de muncă, și, implicit a deciziei de pensie, însă apreciem că un atare demers este dificil de realizat în practică, întrucât se impune a dovedi frauda la data emiterii deciziei medicale asupra capacității de muncă.

avocatnet.ro: Poate reluarea unei activități profesionale să fie interpretată, în cadrul revizuirii medicale, ca dovadă a redobândirii capacității de muncă? În ce situații ar putea duce munca la pierderea pensiei, chiar dacă activitatea desfășurată este „compatibilă”?

Ana-Maria Vlăsceanu & Vlad-Antonio Pangratie: Medicul expert al asigurărilor sociale este cel în măsură să facă o atare evaluare, iar dacă starea de sănătate s-a ameliorat, este posibilă fie încadrarea într-un grad de invaliditate mai ușor, fie constatarea redobândirii capacității de muncă în integralitate. Cu toate acestea, legea nu sancționează situația în care un pensionar prestează o muncă pentru care nu este apt, potrivit deciziei medicului expert al asigurărilor sociale, deși, este, evident, o omisiune legislativă aptă de a crea abuzuri grave în practică.