SSM nu este doar despre cască și bocanci. Cum depășim viziunea minimalistă și integrăm securitatea și sănătatea în toate activitățile zilnice ale companiei

• Securitatea și sănătatea în muncă nu se rezumă la echipament de protecție, ci reprezintă un sistem integrat care trebuie să facă parte din cultura organizațională a companiei.
• Legislația impune o ierarhie clară a măsurilor preventive, în care echipamentul individual de protecție este ultima soluție, după eliminarea și controlul riscurilor la sursă.
• Integrarea SSM în companie începe cu implicarea conducerii și continuă prin responsabilizarea tuturor angajaților, nu doar a specialistului SSM.
• Principiile fundamentale de prevenire includ evitarea riscurilor, evaluarea celor inevitabile, adaptarea muncii la om și prioritizarea măsurilor de protecție colectivă.

Adevărata „cultură de securitate a muncii” nu constă în echipamentul de protecție, ci în modul în care gândim și organizăm munca în fiecare zi, de la primul email trimis dimineața, până la ultima sarcină a zilei. 

Echipamentul individual de protecție (EIP) este, de multe ori, ultima barieră în fața riscului, ultima soluție atunci când toate celelalte măsuri de prevenire, superioare ierarhic, nu au putut fi aplicate pentru a elimina complet riscul.

Așadar, cum facem tranziția de la o SSM de fațadă, bazată pe „cască și bocanci”, la una integrată, vie și eficientă? Răspunsul stă în înțelegerea și aplicarea principiilor fundamentale de prevenire. 

Fundația juridică a unei viziuni integrate

Piatra de temelie a legislației europene în domeniu, Directiva-cadru 89/391/CEE, a revoluționat abordarea SSM în Europa, fiind transpusă în legislația noastră prin Legea nr. 319/2006, alături de normele sale de aplicare și celelalte acte normative care completează ansamblul normativ, stabilind obligația angajatorului de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. 

Mai important, Directiva și legislația națională română impun o ierarhie clară a măsurilor de prevenire, forțând o abordare proactivă, nu reactivă. Aceste principii generale de prevenire sunt esența unei politici de SSM integrate:

1. Evitarea riscurilor - cel mai eficient mod de a gestiona un risc este să-l elimini complet din procesul de muncă.
2. Evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate - dacă un risc nu poate fi eliminat, el trebuie înțeles în profunzime pentru a putea fi controlat.
3. Combaterea riscurilor la sursă - măsurile de prevenire trebuie să se concentreze pe cauza riscului, nu pe efectul acestuia.
4. Adaptarea muncii la om - nu omul trebuie să se „îndoaie” în funcție de postul de lucru incorect proiectat, ci munca și postul trebuie adaptate capacităților sale. Aici intră ergonomia, dar și adaptarea sarcinilor pentru a preveni suprasolicitarea psihică.
5. Adaptarea la progresul tehnic - înlocuirea proceselor periculoase cu tehnologii noi, mai sigure.
6. Dezvoltarea unei politici de prevenire coerente și globale - aceasta este cheia integrării, politica de SSM trebuind să cuprindă tehnologia, organizarea muncii, condițiile de muncă, relațiile sociale și influența factorilor din mediul de muncă.
7. Prioritizarea măsurilor de protecție colectivă față de cele de protecție individuală - o balustradă (protecție colectivă) este întotdeauna superioară unui ham de siguranță (protecție individuală).
8. Furnizarea de instrucțiuni corespunzătoare lucrătorilor - informarea și formarea sunt esențiale pentru ca lucrătorii să devină parteneri activi în propria siguranță.

Această ierarhie ne arată clar că „bocancii și casca” (protecție individuală) sunt, teoretic, la coada listei de priorități, adică o soluție de ultim resort.

Cum integrăm SSM în ADN-ul companiei? Pași practici

Depășirea viziunii minimaliste este un proces de transformare a organizației în ansamblu, care necesită angajament și acțiuni concrete la toate nivelurile.

• Totul începe cu implicarea conducerii (leadership-ul) - cu alte cuvinte, integrarea începe de sus. Atunci când managementul de top vorbește despre SSM cu aceeași seriozitate cu care vorbește despre profit, alocă resurse și include indicatori de securitate în evaluarea performanței managerilor, mesajul este clar: „Siguranța este o valoare fundamentală a acestei companii”. 
  
  
• Securitatea ca responsabilitate partajată - continuăm cu specialistul SSM, care este un consultant, un ghid, un expert, care însă nu poate „face” însă SSM de unul singur. Responsabilitatea implementării măsurilor și a supravegherii zilnice revine managementului de linie (șefi de echipă, de departament), fiecare lider trebuind să fie și un lider în securitate.
  
  
• E nevoie de integrarea SSM în procesele de business:
  • Achiziții - la cumpărarea unui echipament nou, criteriile de securitate și ergonomie trebuie să fie la fel de importante ca prețul și productivitatea.
  • Resurse Umane (HR) - rolul HR este vital, întrucât la nivelul acestui departament vorbim de integrarea responsabilităților SSM în fișele de post, includerea siguranței ca temă în interviurile de angajare și în evaluările de performanță, colaborarea cu SSM pentru gestionarea stresului, a hărțuirii și a altor riscuri psihosociale.
  • Proiectare și planificare - orice nou proces, orice nouă linie de producție sau modificare a unui spațiu de lucru trebuie să includă o evaluare a riscurilor SSM încă din faza de proiect și să-i implice și pe reprezentanții lucrătorilor. Este mult mai ieftin și mai eficient să proiectezi siguranța de la început, decât să o „cârpești” mai târziu.
• Comunicare și consultare permanentă - securitatea trebuie să fie un subiect constant de discuție în ședințele de echipă. Consultarea reală a lucrătorilor și a reprezentanților acestora, prin Comitetul de SSM, duce la identificarea de probleme reale și soluții practice, crescând gradul de acceptare și implicare.

De la obligație la oportunitate

A privi securitatea și sănătatea în muncă doar prin prisma căștilor și a bocancilor înseamnă a ignora complexitatea, dar și oportunitățile pe care le oferă o abordare integrată. O cultură de securitate pozitivă nu se concentrează pe găsirea vinovaților după un accident, ci pe construirea unui sistem rezilient, care învață și se îmbunătățește constant. 

Trecerea de la o viziune minimalistă la una integrată transformă SSM dintr-un centru de cost perceput ca o povară, într-un motor pentru eficiență, calitate, încredere și, în final, pentru sustenabilitatea pe termen lung a afacerii. 

SSM nu este un „simplu” departament/serviciu extern, este un mod de a lucra!