avocatnet.ro 
Călătorii afectați de insolvența agențiilor de turism beneficiază de un cadru legislativ care prevede mecanisme de garantare și despăgubire, menit să protejeze investițiile și să asigure repatrierea, dacă este cazul. Aceste măsuri sunt reglementate prin OUG 156/2019 și includ: polițe de asigurare împotriva insolvenței, scrisori de garanție bancară, contracte de fiducie și un Fond de garantare a pachetelor de călătorie. Indiferent de instrumentul utilizat, scopul este același: acoperirea sumelor plătite de turiști pentru pachetele de servicii și, dacă acestea includ transport de pasageri, garantarea repatrierii.
Cadrul legislativ național este completat de OG 2/2018, care transpune Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului. În cazul insolvenței unei agenții, călătorii pot solicita rambursarea sumelor achitate pentru serviciile neprestate și, dacă sunt blocați în străinătate, acoperirea costurilor de repatriere. Procedura presupune notificarea agenției intrate în insolvență, urmată de sesizarea emitentului instrumentului de garantare.
Potrivit procedurii instituite prin legislația în vigoare, „despăgubirea se plătește în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii de către emitent a documentelor justificative”.
Totuși, atunci când suma asigurată prin polița obligatorie este epuizată și daunele rămân parțial neacoperite, turiștii nu au altă opțiune decât să apeleze la procedura de insolvență, reglementată de Legea 85/2006. Aceasta implică depunerea unei „declarații de creanță” pentru înscrierea în „tabelul creditorilor” agenției falimentare.
Începând cu anul 2016, mii de turiști au pierdut sume considerabile, plătind servicii pe care nu le-au primit ori le-au primit parțial, situații pentru care plafonul polițelor de asigurare a fost rapid epuizat, iar consumatorii au rămas cu paguba. Spre exemplu, într-unul din aceste cazuri, polița de asigurare încheiată de agenția de turism avea o limită de numai 10.000 USD. După epuizarea acesteia, clienții au fost obligați să recurgă la procedura de insolvență pentru a-și recupera restul banilor. Acest tipar se repetă și astăzi, arătând că plafonul insuficient al asigurărilor obligatorii conduce la recuperarea doar parțială a pierderilor turiștilor români.
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor are competența de a efectua controale, de a aplica sancțiuni și amenzi și chiar de a dispune restituirea contravalorii serviciilor neprestate, cum s-a întâmplat în 2022, în cazul unei importante agenții de turism. Totuși, atribuțiile ANPC au limite: după ce instituția a dispus suspendarea activității agenției pentru șase luni, aceasta a contestat decizia în instanță, reușind să își continue activitatea în ciuda obligațiilor neachitate față de clienți.
La rândul său, Autoritatea de Supraveghere Financiară are un rol preventiv, recomandând consumatorilor să verifice existența unei polițe de asigurare valabile, care trebuie menționată în mod obligatoriu în contractul cu turistul.
Vladvd
Comentarii articol (0)