ICCJ a stabilit care sunt limitele dreptului de decontare a medicamentelor pentru polițiștii pensionari

Prin Decizia 272/2025, recent oficializată - pronunțată în urma unei sesizări pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, ICCJ a clarificat că dreptul la gratuitatea decontării medicamentelor pentru polițiștii pensionari nu este total și necondiționat, ci este strict reglementat de normele sistemului de asigurări de sănătate.

Gratuitate limitată la pachetul de bază

În urma analizei, ICCJ a reținut că, deși Legea 360/2002 (Statutul polițistului) recunoaște dreptul polițiștilor (activi și pensionari) la medicamente gratuite, acest drept se exercită în limitele și condițiile stipulate de actele normative subsecvente.

Astfel, instanța a stabilit că polițiștii pensionari beneficiază de medicamente gratuite în aceleași condiții ca polițiștii în funcție, însă această gratuitate este, în primul rând, limitată la pachetul de servicii de bază: „polițiștii pensionari beneficiază de medicamente gratuite în aceleași condiții cu polițiștii în funcție, conform regimului derogatoriu stabilit prin actele normative speciale aplicabile acestora, gratuitatea fiind limitată la pachetul de servicii de bază și condiționată de îndeplinirea cerințelor prevăzute în contractul-cadru și în normele sale de aplicare”.

Condiții cumulative pentru decontare integrală

Hotărârea subliniază că decontarea integrală a medicamentelor, inclusiv a contribuției personale (coplata), care ar trebui suportată din fondurile bugetare ale Ministerului Afacerilor Interne (MAI), este condiționată de îndeplinirea cumulativă a mai multor cerințe legale și procedurale.

Printre aceste condiții se numără respectarea cerințelor prevăzute în contractul-cadru care reglementează acordarea asistenței medicale, medicamentelor și dispozitivelor medicale (HG 521/2023) și în normele sale de aplicare (Ordinul MS/CNAS 1.857/441/2023).

În mod concret, pentru ca MAI să acopere contribuția personală, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele cerințe:

• prescrierea conform normelor: respectarea tuturor dispozițiilor privind numărul maxim de medicamente și perioada de prescriere;
• justificarea prescripției pe denumire comercială: prescripțiile se emit, de regulă, pe denumirea comună internațională. Prescrierea pe denumire comercială (care poate genera o contribuție personală dacă prețul depășește prețul de referință) este permisă doar în cazuri justificate medical, cum ar fi pentru anumite produse biologice sau medicamente care fac obiectul unor contracte speciale;
• existența fondurilor bugetare destinate acestui scop în bugetul MAI;
• respectarea metodologiilor de decontare.

ICCJ a stabilit că neîndeplinirea acestor cerințe atrage obligația polițistului pensionat de a suporta diferența de preț dintre medicamentul prescris și prețul de referință. Prin urmare, dreptul la medicamente gratuite nu conferă automat și decontarea oricărui cost, indiferent de modalitatea de prescriere.

Sesizarea în urma căreia ICCJ s-a pronunțat a fost formulată de Curtea de Apel Ploiești – Secția I civilă, în contextul unui proces în care un polițist pensionat solicita decontarea integrală a sumei de 204,58 lei, reprezentând coplata pentru medicamente. Reclamantul invoca articolul 38 din Legea 360/2002, iar prima instanță (Tribunalul Dâmbovița) îi admisese acțiunea. Pe de altă parte, pârâtul (reprezentant al MAI) contesta gratuitatea absolută, susținând că suma provenea din opțiunea reclamantului pentru medicamente mai scumpe, prescrise pe denumire comercială fără o justificare medicală conform normelor.