Transparența comisioanelor: Spread-ul și tranzacțiile „în curtea proprie”

Deseori investitorii își aleg brokerul exclusiv după comisionul de tranzacționare. Compară zecimi de procent și se bucură că au găsit cel mai ieftin comision. Doar că, uneori, ceea ce economisesc acolo se pierde în prețul de cumpărare și vânzare.

Cum așa?
Unii brokeri trimit ordinele direct în piață – la prețul cotat public. Alții le execută „în curtea proprie”, la prețuri stabilite intern, declarate ca fiind aliniate la piață. E ca și cum ai cumpăra din depozitul lor: ei îți vând din stocul propriu și cumpără pentru el.

Rezultatul?
Cumperi puțin mai scump și vinzi puțin mai ieftin decât pe piața principală. Diferența dintre cele două prețuri se numește spread și reprezintă, în esență, un cost de tranzacționare indirect. Nu apare nicăieri ca „taxă”, dar îl plătești la fiecare ordin.

Cum îți dai seama unde se fac tranzacțiile?

• Verifică politica de executare a ordinelor. Ea trebuie să fie publică pe site-ul brokerului sau în platformă.
• Dacă nu e clar, întreabă direct: „Unde se execută ordinele mele – în piață sau intern?”

Important de știut:
Modelul de execuție internă nu e o problemă în sine. Devine însă o problemă atunci când brokerul nu explică transparent cum stabilește prețurile și cât este spread-ul real.

CFD-urile (Contractele pentru Diferență) sunt întotdeauna executate la cotațiile proprii ale brokerului, pentru că nu există o piață reglementată a CFD-urilor. Prețul urmărește de obicei evoluția activului suport (acțiune, indice, marfă), dar nu este obligatoriu identic cu cel de pe bursă.

Concluzie:
Chiar și atunci când comisionul de tranzacționare este zero, prețul de execuție îți poate adăuga un cost indirect. Nu e ilegal, dar e bine să știi unde plătești, chiar dacă nu scrie cuvântul comision. Iar dacă acest aspect nu te interesează sau ți se pare prea tehnic sau complicat, atunci nu are rost să te mai blochezi în comparațiile de comisioane de tranzacționare cand alegi brokerul.