Editorial

ACCES GRATUIT

Omul-Ventuză

Departe de a fi cei mai rău intenționati de pe planetă, Oamenii-Ventuză ocupă un loc aparte în gașca celor care mă enervează. S-ar putea să fiu și eu de vină cumva, cu siguranță trimit eu niște semnale interpretabile greșit, dar am avut parte de specia asta cu mult mai mult decât mi-aș fi dorit vreodată. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Unora le place jazzul... altora necazul. Despre drepturi și libertăți înțelese greșit

Ești ceea ce faci. Ceea ce vorbești și cum vorbești. Ești ceea ce simți și cum transmiți. Ceea ce gândești. Ești suma tuturor oamenilor cu care te înconjori, împărțită la numărul lor. Ești ceea ce lași în urma ta pentru că, atunci când nu mai avea putere să alterezi nimic, vei fi exact lucrul pe care l-ai lăsat în urma ta. După tine, potopul, zici? Citește articolul

ACCES GRATUIT

Ganduri pentru acasă

Ceva nu merge bine. Se vede de la o Poștă

"Androide, cu cât ai da, mă, telefonu ăsta?", se aude un glas în mulțime. În spate, o bătrână care de abia poate păși își târșâie picioarele spre ghișeu, în încercarea de a străbate marea de oameni din fața ei. Un glas disperat strigă undeva peste câteva capete mai în față: "Dar nu se poate, Doamnă, mă plimbați de trei zile de la o Poștă la alta". Și Androidu' se foiește, semn că nu-i obișnuit să stea în mulțime fără să dea din mâini. Îmi ridic privirea spre cer și nu-l văd pe Dumnezeu. E doar o gaură mare într-un tavan fals pus de mântuială, prin care pare că s-au scurs de-a valma apă, fire și fier forjat, într-o încercare eroică de a evada din locul acela de nebuni. Pe un perete stă scris cu litere de aur "Noi avem cheia afacerii dumneavoastra". Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

40.000 de pași mai târziu. Povestea unui maraton

Înainte să înceapă urcările alea urâcioase, ne-am despărțit. Stabiliserăm să facem umăr lângă umăr primul semi, deci jumătate din cei 42 de km, dar Anca și-a dat seama mai devreme decât mine că alergarea fiecăreia dintre noi începuse deja. Așa că, pe la kilometrul 10, ne-am strâns mâinile tare, ne-am zâmbit larg, cât pentru restul de cuvinte pe care nu era nevoie să ni le spunem - le înțelegeam amândouă oricum - și fiecare a pornit în cursa pentru care venise. Atunci a fost, de fapt, startul nostru. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Dor lunile

N-ai știut că te pot durea lunile la fel cum te dor uneori părțile bolnave din tine: un dinte stricat, degetul mic de la piciorul cu care te lovești mereu de pat, urechile, când ai otită. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Instantanee urbane

Dungi

Îmi plac pe zebre, pe umbrele și șosete, pe rochii scurte cu mâneci lungi, pe agende, așternuturi de bumbac, căni de cafea sau cămăși vaporoase, pe oamenii de care mi-e drag. Pe tricouri în soare - mai ales pe ele. Citește articolul

ACCES GRATUIT

De când a intrat în vigoare GDPR-ul, ANSPDCP nu a făcut nimic util pentru firme sau pentru români

Numai mâine nu-i poimâine și se face jumătate de an de când a intrat în vigoare Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR). E totuși greșit să ne raportăm doar la intrarea în vigoare a GDPR-ului ca reper temporal, pentru că nu e ca și cum a ieșit, ca panseluța din asfalt, pe 23 mai. Știam de el cu ani înainte, având cam doi la dispoziție să-l pregătim. Entitatea publică responsabilă la noi de domeniul prelucrărilor de date personale este Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP). Am așteptat cu sufletul la gură să văd lucruri - nu mărețe, dar măcar cvasi-folositoare - din partea Autorității, de un an încoace; informații care să încerce să ofere un colac de salvare firmelor care au înotat în lacuri de nedumerire în ultimele luni de zile; informații explicite pentru românul de rând, vizat de prelucrări. Am așteptat de aproape mi-a ieșit sufletul printre dinți - degeaba. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Instantanee urbane

O carte de-o seamă cu mine

În timp ce mă plimbam printre rafturi, mi-am dat seama că ultima oară când intrasem într-un anticariat a fost acum doi ani, tot într-un octombrie și tot din întâmplare. Flanam de vreo trei zile prin Lisabona și, undeva pe străduțele din Bairro Alto, am dat de un magazin cu cărți și discuri vechi. Am intrat, logic: de ce să nu îl caut pe Pessoa, la el acasă? Citește articolul

ACCES GRATUIT

Patru ani în echipa avocatnet.ro

Țin minte și acum prima zi în care am lucrat în redacția asta. Aveam emoții și parcă tot nu-mi venea să cred că am fost ales pentru un post de redactor, din moment ce eu veneam de la o publicație mult-mult mai mică și puțin cunoscută. Aveam în cârcă un băgăjel cu multe speranțe și, pe măsură ce au trecut anii ăștia, s-a dovedit că speranțele alea au fost mai mult decât îndreptățite. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Iubirea care locuia la etajul 10

- Să vii repede înapoi, i-a zis după-amiază, când ea se pregătea să plece spre apartamentul pe care nu și-l mai văzuse de câteva zile. Citește articolul