Când am dat de clauză în contract, n-am rămas nici surprinsă, nici nu mi-a provocat un gust amar. Cine știe dacă, în circumstanțe similare, n-aș fi procedat asemenea. Și, până la urmă, după atâția ani de experiențe nefaste pe frontul fiscal, un antreprenor călit cu răzgândirile și inovațiile legiuitorului român a învățat că mai bine să pună răul răului înainte, decât să riște să rămână fără business sau cu o afacere care nu mai e afacere nici în joacă, darămite în scop de profit. Și, deși am învățat în școală că antreprenoriatul este, înainte de toate, asumarea unui risc, mă întreb dacă încape în conceptul acesta batjocura de stil șah-mat în care e ținut antreprenorul român când azi i se spune că de mâine lucrurile cu care s-a obișnuit azi, intrate în vigoare ieri, se schimbă. Ce ne facem când antreprenorul începe să traducă, forțat, din riscul său către client? Către... noi. Citește articolul
În orașul ăsta despre care unii zic că n-ar avea suflet, într-un apartament obișnuit dintr-un cartier oarecare, chiar în timp ce eu începusem să scriu textul ăsta, Simona, colega mea din redacție, scotea din cuptor pandișpanul cu lămâie și mac pe care mi-l pregătise, fără ca eu să o fi rugat măcar, ca să mă ajute să închei firesc, cu un desert, prânzul de ziua mea. I-am zis și ei că, în afară de mama, nimeni nu s-a mai oferit vreodată să mă ajute cu așa ceva. Citește articolul
De ani de zile, bugetarii primesc din 12 în 12 luni vestea proastă că nici în anul care va urma nu primesc niciun ban pentru orele suplimentare făcute. Li se spune mereu că orele lor peste program se plătesc cu libere corespunzătoare, iar nu cu bani. Am alunecat recent însă pe o pagină dintr-un document atașat proiectului legii bugetului de stat pe 2019 și am văzut că plata acestor ore ar însemna, pentru guvernanți, o risipă de bani. No comment? Nici poveste! Citește articolul
Să afirmi, în anul 2019, într-o țară a Uniunii Europene, având un nivel de trai mediu sau peste mediu, că nu deții niciun cont bancar este o afirmație nedigerabilă. În contextul în care, cel puțin în mediul privat, angajatorii preferă să le vireze salariaților banii în conturi bancare, în contextul în care achiziția unor bunuri de valoare se face prin transferuri bancare, iar nu cu sacul de banii la tejghea, nu ne putem gândi decât la motivele ce conving pe cineva să nu-și facă un cont bancar - iar comisioanele bancare nu se numără printre ele. Citește articolul
Nu știu ce i-ar putea determina pe părinții din România să depună bani -- nu anual, ci fie și numai o singură dată -- în conturile de economii deschise de Guvern pentru cei mici la trezorerie - conturile Junior Centenar. Nu promisiunea unor dobânzi și prime de stat care ar putea sau n-ar putea să vină peste câțiva ani, ci altul e motivul pentru care n-aș da credibilitate acestui mecanism. Cel puțin, nu în forma în care a fost propus și adoptat de Executiv anul trecut. Citește articolul
Celei mai triste veri i-a urmat una de liniște amăruie. Trăia încă primprejurul unei absențe, care se insinua în orice trăire. Se gândea că așa va fi de-atunci încolo, cu acea senzație nedefinită și perfidă de lipsă, care se lipise de ea ca o umbră. Se resemnase că va trăi bucurie, dar că gustul ei va fi mereu un pic sălciu, că râsul îi va fi întotdeauna un pic, chiar dacă foarte puțin, pătat de înnorare. Citește articolul
În discursul vehement al celor care vorbesc despre "dușmanii poporului" (băncile și multinaționalele, forțele oculte din umbra străinătăților etc.), rareori îmi este dat să găsesc vreun sfat aruncat gratuit ori vreun rând care să semene câtuși de puțină educație în ochii celui care citește sau în urechile celui care ascultă. Nimic. Lipsa de educație de orice fel este adevăratul dușman al poporului. Și a trecut al nșpelea ceas...și tot nu vrem să vedem asta. Citește articolul
Cotrobăi uneori prin poze vechi. Cel mai adesea, ca să nu uit că mai există orașe în care nu lăsăm în urmă pe nimeni care să ne țină minte. Citește articolul
Senzația de timp nesfârșit pe care mi-o lasă lumea arabă mă urmărește ca o umbră. Citește articolul
N-am înțeles niciodată de ce se acordă trecerii dintre ani, în România, o atât de mare importanță. În fond, sărbătorim trecerea timpului, ceea ce n-ar trebui să ne dea motiv de dans și voie bună. Nu e noutate pentru nimeni însă cât de mult ajung să cheltuiască românii pentru această noapte cu simbolistică exagerată. Chiar așa, cât de mult? Obscen de mult. De ce? Citește articolul