Solidaritatea la romani

Question

Discuție deschisă în Discuţia la modă

Solidaritatea la romani

Mediator 22:11, 22 Aprilie 2010

Sa fi solidar cu aproapele tau.
Care aproape ?

Ne mai impresioneaza ceva sau cineva intr-o societate de consum,care ne invata cum sa fim oportuunisti ?
Inimile noastre,sufletele noastre s-au "cicatrizat" sau sunt de piatra,in fata realitatii cotidiene unde vedem ,in fiecare moment,oameni care mor,lasati in voia sortii,oameni care mor la intrarea in spitale,fara a fi bagati in seama pentru ca sunt tot mai pauperi sau pentru ca dintr-o amarata de pensie,de cele mai multe ori,nu pot recompensa pe nimeni.
Vedem oameni lasati neingrijiti in unitati spitalicesti din aceleasi motive de pauperitate in mai toate spitalele tarii.
Vedem cum din caminele de batrani sau de asistati,zilnic se fura din mancarea celui sarac si bolnav.
Ati vazut cumva la vreo Camera de Urgenta a vreunui spital,un doctor care sa alerge la cel aflat in nevoie,fara a primi un "impuls" pentru viteza ?
Ii vedem ca o masa amorfa ,cu figuri parca sculptate,tragandu-si cu greu picioarele,carandu-si cu greu bolile si saracia, la coada ,la o masa de caritate,la coada la alimente sau asteptand medicamentele compensate.
Ii vedem astptand in picioare,obiditi de greutatea anilor,in fata sectiilor fianciare sau pentru a plati diferite "dari"
Banii lor sunt buni,dar ei nu.
Mai nou,datorita crizei- si nu numai-observam o innasprire a tonului,adusa pana la repudiere,a celor care muncesc impotriva pensionarilor,motivat de faptul ca le "suporta pensiile" acestora.
Nimeni ,dintre "contestatari" nu vrea sa stie ca acestia sau ca marea majoritate a acestora si-au dat "obolul" prin munca pentru tara,ca la randul lor,acestia, au fost platitori de dari si de impozite sau ca la blocul in care locuieste a trudit si un muncitor ajuns astazi pensionar..
Inimile noastre impietrite,nu reactioneaza in niciun fel cand un semen de al nostru este batut,furat sau chiar omorat in strada.
Nu vrem sa fim martori,sa fim amenintati sau sa ne pierdem vremea.
Auzim mereu replica "time is monney".
Am invatat sa gandim "americaneste",iar restul,nu conteaza
Mai rau ,de multe ori si organele in drept raman inerte.
In sufletele noastre nu are niciun ecou,numarul mare de copii ai strazii,pe cale sa devina "masa de copii de ai strazii",umiliti,abrutizati,inncecandu-si o viata fara speranta intr-o punga cu"Aureolac".
Mai mult,ii gonim pentru ca sunt periculosi,dar pe nimeni nu intereseaza cauzele acestei situatii,aproape nimeni nu le da o bucata de paine,iar institutiile statului"vegeteaza" si invoca lipsa de fonduri.
Sa credem ca romanii isi manifesta solidaritatea numai in caz de cutremur sau inundatii ?
Sa asteptam un "cutremur",atat de necesar in sufletele noastre pentru a ne schimba optica,pentru a reveni intr-o normalitate,care se numeste "SOLIDARITATE UMANA" ?

Ultima modificare: Vineri, 23 Aprilie 2010

Răspunde Citează

66 mesaje

10283 vizualizări

20 participanți

Cel mai recent răspuns: , moderator 07:40, 13 Mai 2010

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (7)

Pagina 6

Pagina 8

Alte discuții în legătură

Un om , un roman , o lectie de viata Toata lumea romaneasca fost profund impresionata de tragicul accident suferit de fotbalistul roman Mihai Nesu. In fapt , la un antrenament desfasurat la ... (vezi toată discuția)

Poti iubi, romantic vorbind, doua persoane in acelasi timp? Am o pasiune pentru scris, si in ultima vreme, mi s-a conturat o ideea destul de buna, dupa parerea mea, dar care poate fi extrem de discutabila: poti iubi ... (vezi toată discuția)

Avocatnet 2010: da mai departe / pay it forward Am vazut acum cativa ani un film genial, cu Kevin Spacey, Helen Hunt si Haley Joel Osment care se numea Pay It Forward, adica \"Da Mai Departe\" Pentru cei ... (vezi toată discuția)

trope_doi Utilizator · Answer 1 · 2010-04-29 23:20:03

Exact! Atunci, in zilele acelei ierni din ’89 chiar si noi, romanii (o destul de mare parte), am fost… perfect solidari! Am “scapat” atunci sau am schimbat o inchisoare cu alta? Pentru ce au murit prietenii si rudele noastre? Si, inca ceva: de ce au scapat cei care au fost “ratati la milimetru” de gloante? Doar pentru a sta acum sa priveasca?!
Azi nu mai suntem deloc solidari la acel nivel! Dar… si nivelul adrenalinei era tare… ridicat in acele momente, iar noi… eram mult mai tineri…

@legally, e drept, cativa si-au ales profesia din convingere dar - ca si in cazul medicilor (si nu numai)… - cei mai multi au ales profesia din alte considerente… Fara suparare! E o chestiune reala, n-o “bagam sub pres”. Cel putin, nu vreau sa fac aceasta…

@zoritong! Ce clip ai postat! Pana si cainii… ne pot da lectii?! :">

Radu Gabrian Mediator · Answer 2 · 2010-04-30 02:09:33

@"u.b.i.k"
Faceti parte din randul putinelor persoane excelente sau cum se mai spune,cu o"gandire brici",cum mi-am dorit candva sa devin-si nu o afirm de complezenta-dar nu sunteti un ghinionist,in nici un caz,pentru ca" purtati ceva" si reusiti sa transmiteti acel "ceva" de care foarte multi dintre noi avem nevoie.
Eu inteleg ca sunteti dezamagit,sunt si altii si chiar daca am reusit sa afirm o platitudine, in mod cert ghinionul dvs.de astazi,poate oricand insemna norocul dvs.de maine,dar poate si al celor care au de invatat ceva.
@"zoritong"
Fiecare cand isi alege o meserie ,isi asuma si riscurile ei,aprecierea mea nu se refera la toti pompierii,dar la o parte din ei,in mod cert,la cei care iau ciubucuri pentru a da o aprobare, sau pentru a trece cu vederea o neregula(fiind singura arma care are acces oriunde) la cei imogatiti,nu din interventii si care cand isi deschid fisetele cad sticlele de bauturi peste ei.
Am cunoscut destul de indeaproape mediul,in anume circumstante de viata.
Nu exista prea multe asemanari ,din toate punctele vedere, ale pompierilor romani cu cei americani.
Si unii si altii intervin,iar putini dintre ai nostri,isi fac cu adevarat datoria si meritata toata lauda.
Noi trebuie sa cautam solidaritate in noi si intre noi si nu in cei care prin natura muncii lor,trebuiesc sa fi solidari.
Este vorba despre diferenta intre atributie si simtamant.

Adalbert Gabriel Gazdovici Avocat · Answer 3 · 2010-04-30 08:57:53

Va multumesc pentru aprecieri. Da, sunt dezamagit si fac eforturi sa nu devin cinic pentru ca lipsa noastra de solidaritate continua sa ma stupefieze. Revin la momentul acela din '89 nu pentru ca sunt nostalgic ci pentru ca unii dintre cei care am fost pe acolo am suferit o "revolutie interioara". Despre revolutia aceasta interioara s-a vorbit prea putin, mult prea putin. Pentru mine, acest fenomen interior s-a desfasurat intr-un spatiu tridimensional: pe axa ascendenta am simtit solidaritatea ca pe o mare calda iar pe celelalte doua axe am constientizat pentru intaia data ca nu e atat de important cand mori (in fiecare an trecem nepasatori prin ziua mortii noastre, zice V. Butulescu) ci cum mori (nu ma refer, desigur, la diferite felui de a succomba ci la ceea ce faci in momentul in care mori, afara de faptul ca mori). Stiti ce i-a speriat pe cei care erau atunci de partea cealalta ? (intre care majoritatea nu erau rai, doar ca ajunsesera intr-un loc nepotrivit, intr-un moment nepotrivit). Forta teribila pe care o simteau in spatele multimii aceleia si careia cei ce traiesc ii spun solidaritate.
Cand va desolidarizati amintiti-va ca intrebat fiind daca era si el impreuna cu Nazarineanul, Simon-Kefa a negat de trei ori. Asta se intampla in timp ce Iscarioteanul umbla cu funia in mana ca sa-si caute un copac ( de ce sa se spanzure daca nu credea ca L-a tradat pe Dumnezeu?) si cu putin timp inainte ca Unul sa-si duca crucea spre locul unde trebuia sa moara pentru toti. Atunci un alt Simon i-a dus o bucata de drum crucea, insa nu din solidaritate ci de frica.
Mai tarziu am aflat despre un bodhisattva care si-a amanat lumina pura pentru ca se simte solidar cu oricare fiinta simtitoare si vrea sa ajute la iluminarea tuturor, iar aceasta mi s-a parut ca e o alta minunata poveste despre solidaritate.
to be continued
@zoritong: minunat =D>

ContSters82109 Utilizator · Answer 4 · 2010-04-30 22:18:52

"Simplitate - iata calitatea pe care as dori s-o am inainte de toate" Lev Tolstoi

@ r.gabi a scris:
Fiecare cand isi alege o meserie ,isi asuma si riscurile ei,aprecierea mea nu se refera la toti pompierii,dar la o parte din ei,in mod cert,la cei care iau ciubucuri pentru a da o aprobare, sau pentru a trece cu vederea o neregula(fiind singura arma care are acces oriunde) la cei imogatiti,nu din interventii si care cand isi deschid fisetele cad sticlele de bauturi peste ei.

In ultima perioada de timp am vazut in media, "ciubucuri" date la nivel inalt , despre ei ce spuneti?
Cine oare este de vina pentru faptul ca in Romania de dupa ’89, inca se mai dau, si se iau “ciubucuri”?
De ce profesorii sunt obligati sa ia “ciubucuri” (in unele cazuri), sa mediteze , sa....?
De ce doctorii, accepta ciubucuri ?
Si lista poate continua, stim foarte bine cum se procedeaza, asa ca , de ce iau ei “ciubucuri” (cum ar spune un amic....... d’aia)?

@u.b.i.k foarte frumos spus: “constientizat pentru intaia data ca nu e atat de important cand mori (in fiecare an trecem nepasatori prin ziua mortii noastre, zice V. Butulescu) ci cum mori”

In aceea perioada a lui ’89 , am fost aproape de moarte si am scapat de moarte, pentru ca am fost mutat intr-o alta zona de conflict .....colegii mei au murit ( cazul a fost mediatizat), eu am avut ocazia sa-mi cresc copilul (care avea un anisor) , atunci, pentru prima data in viata mea (cum bine ai spus in pilda cu Simon - Petru), m-am simtit cumplit , plangeam si de necaz ,si de bucurie. De ce ? Cred ca iti dai seama.

Cat despre “pilda” :
- Sa fim solidari si in fericire, nu numai in necaz (umila mea parere).
:luck:

Radu Gabrian Mediator · Answer 5 · 2010-04-30 23:05:52

"Sa fim solidari si in fericire,nu numai in necaz"
Ce facem atunci cand nu stim sa ne facem fericirea,din "n" motive ?

Eu nu doresc sa politizez discutia pentru ca nu acesta a fost sensul pe care l-am dorit cand am lansat acest subiect.

Eu mai cred,in naivitatea mea,ca se mai poate,in primul rand daca suntem uniti sa facem ceea ce este de facut,sa nu ne lasam manevrati sau condusi,cu multa bunavointa,de cei neaveniti sa faca aceasta(si aceasta nu din punct de vedere politic).

Eu cred ca trebuieste pornit de jos ca sa ajungi sus.