mail dovada in instanta?

Va multumesc mult,asa o sa fac.
Cu stima,

In fapt, in litigiile de munca, ca si in cele civila, instantele nu acorda valoare juridica mailurilor, daca nu sunt dublate de inscrisuri semnate...Va spun din experienta...dasi am avut destule cazuri in care angajatorul a depus mailuri in aparare, ele nu au fost luate in considerare. nu am nic macar un exemplu contrar, in litigii de munca...pe de alt parte mi se pare logic sa fie asa deoarece, nu se poate verifica daca un mail a ajuns cu adevarat la destinatar, decat daca se efectueaza o expertiza..simpla tremitere a unui mail la o adresa nu confirma si ca acela a lut cunostinta sau macar a juns la el, personal

Cat timp imi sunt opuse respectivele mesaje iar eu nu contest faptul ca le-am comunicat prin acest mijloc de comunicare, ar putea fi luate in considerare. Ca in fapt nu se intampla asta este altceva.
Din cate a relatat utilizatorul aceste mesaje, de fapt extrase din mesaje, sunt folosite pentru a combate sustinerile dintr-un capat de cerere.
Consider ca trebuie raspuns la notele de sedinta respective astfel incat sa nu devina situatia utilizatorului exceptia care confirma regula.

Catre dna Avocat Antoanela:
Sunteti sigura ca nu se admit ca proba emailurile in instanta. Am citit un caz in jurisprudenta in care instanta a admis ca forta probanta emailurile (era ceva legat de ore suplimentare, imi cer scuze dar nu mai stiu exact)

christina_d a scris:

Catre dna Avocat Antoanela:
Sunteti sigura ca nu se admit ca proba emailurile in instanta. Am citit un caz in jurisprudenta in care instanta a admis ca forta probanta emailurile (era ceva legat de ore suplimentare, imi cer scuze dar nu mai stiu exact)

Legea nr.455/2001 conţine în art.6 o dispoziţie sub aspectul forţei probante, cu cea prevăzută în art.1176 C.civ. . Potrivit art.6, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are acelaşi efect ca actul autentic între cei care l-au subscris şi între cei care le reprezintă drepturile. Deci, indiferent de faptul că semnătura electronică este bazată sau nu pe un certificat calificat, din momentul în care apartenenţa acesteia este stabilită, prezumţia autenticităţii înscrisului în formă electronică nu mai poate fi contestată .
Având în vedere că principiul asimilării priveşte şi efectele înscrisului, înseamnă că sunt aplicabile şi dispoziţiile dreptului comun privind înscrisurile sub semnătură privată, art.1176-1178 şi 1182 C.civ., precum şi dispoziţiile art.172 – 178 alin.1 C.proc.civ. relative la administrarea probei prin înscrisuri. Însă asimilarea legală are caracter temporar, deoarece ea încetează ope legis la încetarea valabilităţii certificatului calificat, cu efecte faţă de terţi de la data înscrierilor în registrul de evidenţă a certificatelor. Ca urmare, persoana căreia i s-a transmis un înscris elec-tronic, trebuie să facă uz de darea de dată certă pentru a se proteja împotriva repudierii mesajului, în condiţiile conflictului în timp între primirea înscrisului electronic, încetarea asimilării legale a acestuia şi invocarea sa în probaţiune.
În situaţia în care una dintre părţi nu recunoaşte înscrisul sau semnătura, instanţa va dispune întotdeauna ca verificarea să se facă prin expertiză tehnică de specialitate. În acest scop, expertul sau specialistul este obligat să solicite certificate calificate, precum şi orice alte documente necesare, potrivit legii, pentru identificarea autorului înscrisului, a semnatarului ori a titularului de certificat (art.8 din lege) .