A murit poetul ADRIAN PAUNESCU

eu.ro.lex a scris:

fara sa fim rai sau ironici si cu admiratie pentru talentul poetic al lui AP, dar la care parte din topicul de fata se incadreaza, la contract de munca, demisie sau salariu???

Aveti dreptate, la prima vedere nu s-ar incadra niciunde.
Avand in vedere ca, in general, tot ce facem trebuie facut cu suflet eu consider ca s-ar incadra la suflet.
"nu-l uitaţi niciodată pe om, printre diagramele şi ecuaţiile voastre" spunea. Albert Einstein (1879-1955), fizician german, ...

“…E pamantul tot mai greu
Despartirea-i tot mai grea,
Sarut mana tatal meu
Sarut mana mama mea
Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu
Eu sunt cel ce va urma,
Dragii mei ma duc si eu…”

Adrian Paunescu - Ruga pentru parinti

Cu scuzele de rigoare ,posibil ca topicul sa fie incadrat la demisie...din aceasta lume-datorata afectiunilor acumulate pe parcursul vietii.

Dumnezeu sa-l odihneasca! Pentru multi dintre noi poate a fost o ,,flacara" care ne-a luminat tineretea, in momente cand nu prea aveam alternative.

Foarte trist .Dragut din partea dvs. sa deschideti acest topic.
Adrian Paunescu nu poate fi uitat fiindca , prin tot ceea ce a facut si-a asigurat poeteritatea.A incantat si a adus bucurie adolescentilor anilor 80 , de cate ori poposea in orasul lor cu cenaclul Flacara, si erau printre putinele bucurii reale pe care le puteau avea in acele vremuri atat de terne. I-a invatat sa iubeasca poezia pe care o transpunea in cantece, i-a invatat sa fie buni patrioti, fara a-i indoctrina si a le insufla nimic altceva decat dragostea de tara.I-a invatat sa fie uniti , solidari, umani, i-a constientizat despre iubirea pentru parinti si suferintele lor. Le-a dat speranta, a inlesnit si a ajutat tinerii sa aiba o cariera in muzica , in special in muzica folk, cea mai iubita muzica a acelei genratii.
Personal, oricat ar fi fost de blamat, de irozinat , pe nedrept, de cele mai multe ori, cred ca el va trai vesnic in inimile romanilor, si ca intr-un fel, multi dintre ei se vor raporta in anumite momente ale vietii lor, la ceea ce le-a insuflat acest mare om, un roman adevarat . Cand eram mica am gasit un volum de poezie prin biblioteca, semnat Adrian Paunescu, cu titlul ,,Pamantul deocamdata" .Curiozitatea m-a impins sa -l rasfoiesc.Trebuie sa spun ca am simtit acele versuri ca fiind speciale.Mai tarziu auzeam tot mai mult vorbindu-se despre el, pentru ca aveam sa aflu ca era o personalitate .
O data, venind in orasul meu cu cenaclul, am fost hotarata sa-i transmit cateva poezii ale mele .Cine a fost la un asemenea eveniment, stie cata lume si imbulzeala era acolo si ca practic era putin probabil sa prinzi un loc mai in fata sau sa auzi foarte bine.Cine avea sa-i transmita ceva poetului o facea,,din mana in mana" . Daca versurile aveau noroc sa ajunga in fata, la el, el le dadea citire.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!.