avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 581 soluții astăzi
Forum Discuţii diverse Discuţia la modă Rezistenta impotriva culturii
Discuție deschisă în Discuţia la modă

Rezistenta impotriva culturii

Un cotidian aparut astazi a cuprins un articol, cred eu determinant ,nu atata prin problematica dezbatuta ,dar mai ales prin realismul si acuratetea autorului in a judeca situatia actuala.
Articolul se intituleaza"Rezistenta prin incultura" si m-a determinat sa abordez aceasta problematica in cele de mai jos:
Dominatia inculturii in viata de toate zilele a ajuns un fapt ,pentru ca viata noastra cotidiana este dominata de nonvalori,in mai toate componentele ei.
Din decembrie 1989,se constata ca putine VIP-uri sau asa-zise VIPU-uri au manifestat vreodata interes pentru stiinte,pentru a citi vreo carte,pentru artele plastice,pentru geografie,chiar pentru istoria acestei tari.
De fapt daca pana la 1990 a existat in mod cert o rezistenta prin cultura,ea ajuns sa fie contestata de cei care mai mult sau mai putin conjunctural,au ajuns dupa 1990 pe anumite"culmi" sociale,ajungandu-se chiar la o situatie situatie identica cu cea din perioada anilor de dupa instaurarea regimului socialist,ca realizarile culturale si persoanele legate de acestea,de tot ce inseamna educatie prin cultura sa fie contestate,uneori cu violenta in luarile de pozitie ale unor "ajunsi" ai vremii actuale.
Trista comparatie,dar adevarata.
De fapt incultura si incompetenta generalizata domina,incultura ajungand o componenta a celebritatii,iar incompetenta domina domenii importante ale vietii,acest derapaj,fiind usor sesizabil in involutia societatii.
O societate care nu poate furniza exemple pentru tineri,este deficitara, fara busola, este lipsita de orizont si din nefericire,alt "diagnostic" nu poate exista in acest moment.
Autorul articolului,un tanar jurnalist arata ca:
"Pacatul originar se situeaza in decembrie 1989,cand scena s-a umplut brusc de personaje dubioase,care au dat tonul,au stabilit linia,au creat piata(asta nu inseamna ca inainte erau vizibili ca oameni de calitate,ci doar ca pana atunci practic nici nu exista o scena publica) ca mai apoi sa concluzioneze ca :
"Din acel moment ,corpul inculturii a inceput sa rejecteze orice tentativa de penetrare din zona oamenilor care-consacrati sau anonimi- au o consistenta cultura generala"
Autorul afirma despre eliminarea din viata publica,din societate , a tuturor celor care au macar tendinta sa devina intelectuali,a tuturor celor "suspecti de a fi culti"
Modalitatea aratata de autorul articolului,prin care pretinde ca s-a intamplat aceasta a fost aceea ca in disputele directe din presa sau de oriunde dintre cultura si incultura,incultura a castigat datorita dificultatii in care au fost pusi oamenii cu oarecare cultura de a se cobora,prin replica"la nivelul de mictocanie al celuilalt"
Toate aceste realitati sunt de natura de a ne indemna nu numai la o reflectie cat mai activa,dar mai ales de a ne mobiliza ca societate pentru a ne debarasa pe cat de repede putem de aceste adevarate racile.
Se poate ?



Pentru conformitate,redau mai jos continutul acestui articol,apartinand jurnalistului Calin Zarojanu,publicat in ziarul "Adevarul" de astazi:
stenţa prin incultură

09 dec 2010
Scena publică românească este dominată de incultură. Puţine VIP-uri par să fi citit vreo carte în ultimii 10, 20 sau 30 de ani.

Ce să mai zici de arte plastice, matematică sau geografie! Dacă înainte de 1990 a existat o rezistenţă prin cultură - contestată, de altfel, de către cei care „au ales libertatea" şi cei care n-au reuşit să se afirme în vreun fel -, de două decenii suntem martori la rezistenţa prin incultură. Incultura a devenit aproape o condiţie a celebrităţii. Păcatul originar se situează în decembrie 1989, când scena s-a umplut brusc de personaje dubioase, care au dat tonul, au stabilit linia, au creat piaţa (asta nu înseamnă că înainte erau vizibili oameni de calitate, ci doar că până atunci practic nici nu exista o scenă publică).

CPUN era eclectic şi caraghios, dar în el îşi găsiseră totuşi locul intelectuali şi revoluţionari autentici. Ulterior, impostura s-a generalizat. Întâi în politică, apoi în toate zonele de vizibilitate. Din acel moment, corpul inculturii a început să rejecteze orice tentativă de penetrare din zona oamenilor care - consacraţi sau anonimi - au o consistentă cultură generală. Mai mult, organismul are grijă să-i elimine, treptat sau brusc, şi pe puţinii săi membri care au măcar tendinţa să devină intelectuali, pe toţi cei suspecţi de a fi culţi.

ªi cum ar fi putut că facă altfel? În rarele ocazii în care un reprezentant al rezistenţei prin incultură s-a aflat, public, faţă-n faţă cu un cetăţean care chiar ştie despre ce vorbeşte, s-au întâmplat două lucruri: pe de o parte, intrusul aparent a pierdut lupta, din simplul motiv că nu s-a putut coborî la nivelul de mitocănie al celuilalt, care a dominat fizic, vorbind mult şi tare, întrerupând dar nelăsându-se întrerupt, râzând grobian, gesticulând larg, făcând glumiţe şi calambururi de prost gust; pe de altă parte, totuşi, pentru oricine are ochi de văzut şi urechi de auzit, simpla prezenţă a duşmanului de clasă (cu mai multe clase, adică)arata cate parale face vipu`
Ultima modificare: Vineri, 10 Decembrie 2010
Radu Gabrian, Mediator
Cel mai recent răspuns: elga50 , moderator 16:48, 27 Decembrie 2010
elena138 a scris:

Astazi, aici, cu noi... conferinta academica pe teme de limbaj si comunicare...
Discursul se centreaza pe analiza textului, norme gramaticale si semantico-gramaticale, iar conferentiarii se exprima intr-un limbaj ambiguu, folosesc cuvinte nepurtatoare de sens ori al caror sens este aproximativ... potrivit. Asta in conditiile unei limbi romane de o generozitate inimaginabila, in conditiile in care se doreste ca persoanele respective sa devina formatori... Ma voi dezmetici vreodata?!:(


Elena - Ileana, ambele nume sunt frumoase,romanesti...dar ce ne facem cu multimea de cuvinte ,de nume straine si ciudate care au invadat in ultimii ani vocabularul nostru,dar mai ales al lor.
Importam prea mult,dar nu tinem la calitate.Pacat.
Se vad,se cred mai importanti decit sunt si vor sa ne formeze asa cum isi doresc ei,aproape ca ne impun asta.
Ultima modificare: Marți, 14 Decembrie 2010
ContSters179589, utilizator
Prea exact – indraznesc sa scriu – nu prea stiu ce inseamna “cultura” si ce inseamna “incultura”… Sigur, in linii mari nu am dubii.

Cred ca totul “incepe” in adolescenta… cand rolul parintilor devine mai dificil deoarece la varsta adolescentei incepe… revendicarea independentei in toate planurile. Adolescentii doresc sa se integreze intr-un grup anume si, totusi, vor sa fie diferiti de ceilalti… Fiecare are un anume tip de personalitate – pe care ori ajunge sa o nege ori o accentueaza exagerat. Rolul parintilor este extrem de important, mai ales ca ei pot “canaliza” viitorul propriilor copii: trebuie sa aleaga daca ii vor pregati pentru viata – nu pentru timpurile pe care ei le-au trait, ci pentru timpul in care copiii lor cresc. Parintii nu au timp – multi dintre ei – sa faca aceasta si – mai multi nu stiu sa faca aceasta (pentru ca nici ei nu au avut de la cine sa invete – nu exista “scoala pentru viata” ).

(evit sa aduc in discutie acea categorie de oameni care nu are acces la invatamantul primar sau la surse de informare din N motive)

Asadar, parintii “culti” se vor orienta – destui – spre un “viitor material” pentru copiii lor… Exemple:
- un cuplu are o fata foarte frumoasa. Ce fac ei? Cauta sa o duca la multe concursuri de frumusete (inca de cand e mica) si neglijeaza aspectul cultural – sa zic asa – al vietii (desi ei sunt oameni care au o vasta cultura generala isi spun ca n-au facut nimic cu aceasta cultura, de ce sa mearga si fiica pe aceasta cale? )
- un cuplu are un baiat “foarte independent” si care vrea sa “experimenteze” viata. De ce nu?! Isi spun parintii: daca nu acum, cand? Mai ales ca in “vremea lor…”
Exemplele pot continua. Dintre adolescenti multi vor reusi sa inteleaga ca viata inseamna si altceva decat bani si decat “experiente”… Dar nu toti – si asa se poate ajunge la incultura…

Un om poate fi incult dar poate fi istet – adica, sa-l “duca mintea”… Un om nascut intr-in mediu… “defavorizant” si care are sansa de a se smulge de acolo poate ramane incult toata viata, dar poate reusi din punct de vedere material iar copiii lor vor crede ca totul li se cuvine…
Poate ma insel, dar cei mai multi “inculti” vin din randul parvenitilor… Cei care nu au avut prea multe din punct de vedere material si s-au trezit “bogati” vor avea copii care vor fi inculti… A urma scoli “de calitate” nu inseamna ca de respectivul copil “se va lipi” ceva – e tentat sa spuna: “ai mei n-au decat 10 clase si au reusit sa faca bani”. Acesti copii au “totul pe tava” si nu ii invata nimeni ca “mai trebuie” ceva.

Poate ca cei care sunt culti nu gasesc o cale de comunicare cu ceilalti… Poate ca un “cult” trateaza cu “superioritate” un “incult” – atunci cand il intalneste si ar avea ocazia sa “semene cateva seminte”…
Cred ca aceste “lumi paralele” – cum le numeste lilistancu – pot “interfera” cand “cultii” nu se vor mai cobori la incultura celorlalti, ci vor incerca sa ii ridice pe aceia la un alt nivel… Sigur ca asa ceva nu se poate face “instant”! Dar, uneori, se poate intampla ca din prima clipa a unei intalniri intre un cult si un incult sa se declanseze un resort in cel din urma, resort care sa-i schimbe viata pentru vecie. Poate e utopie ceea ce scriu aici, dar chiar cred ca e posibil daca si cultii si incultii reusesc sa depaseasca “bariera” care ii separa. In general, celor mai multi oameni le este rusine sa intrebe despre una sau alta – tocmai de teama de a nu fi luati de prosti! Multi evita sa intre in contact cu oameni pe care ii cred… superiori din punct de vedere intelectual… Iar acesti intelectuali chiar se cam cred superiori, prea adesea. Imaginati-va cum discuta medicul cu un pacient “simplu, de la tzara”… Imaginati-va cum discuta un parinte “modest” cu profesorul copilului sau si ce atitudine are profesorul… Imaginati-va cum e tratat un student care are “bursa sociala” dar vrea sa invete despre un domeniu care ii place si in care ar dori sa profeseze…

“Cei cu bani” nu sunt intodeauna inculti, dar se invart intr-un “cerc” din care ar fi exclusi daca s-ar sti ca le place sa citeasca, de exemplu… Si unde sa se duca? In cercul celor “fara bani si culti”? Nu, pentru ca acestia i-ar tine la distanta in ideea ca vor sa epateze… Daca o persoana “cu bani” ar reusi ceva prin propriile-i puteri foarte multi ar spune: “a reusit pentru ca a avut bani” – si nu e mereu adevarat.

A citi multe carti nu e neaparat important – important este ce ramane dupa citirea acestor carti…

Cred ca, intr-o anumita masura, “rezistenta la cultura” – la cultura altora – au si cei culti. Nu ati auzit pe nimeni spunand: “Ce sa discut cu ala? E tare prost”. Poate “ala” nu e chiar asa prost, dar a stat cineva sa il asculte? Nu la TV, in emisiuni de kko…
@trope_doi un ilustru necunoscut profesor al meu spunea, probabil citând vreun autor, că numim "cultură ceea ce ne-a rămas după ce am uitat tot". Privind lucrurile aşa, simplist, putem aprecia un om cult (cred).
Da, există o oarecare rezistenţă în faţa incultului, nu neapărat din infatuare, cât din teama de ridicol, pentru că poţi părea ridicol în anumite circumstanţe prin comparaţie cu el. Ce mi se pare mie dăunător este că proştii suficienţi au mai multe şanse decât deştepţii umili.
@ SILVANAA90 Dau doar un citat:"proşti - proşti, dar mulţi" (Costache Nergruzzi).
Mă aştept să vad ca apar personaje din categoria "grea", care să aibă de spus vorbe înţelepte, să dea dovadă de inteligenţă, de acel "zvâc" necesar pentru experienţele pe care le-au trăit sau le cunosc! Pentru că eu ma aştept la cât mai mulţi, sunt aşa deranjată că sunt puţini.
Sigur, aşa au apărut expresii ca "m-am vazut fortuit să...", reclame cu Dorel sau "Gogule, probleme, mă?", ca să nu mai vorbim de "şasă cai" sau - mai noul - "am muncit la antebraţul asta!"
Incultura,kitsch-ul,literatura,muzica si arta de prost gust fac intotdeauna rating si nu numai in mass-media.
Badarania,luatul la "misto" al celui care are argumente,violenta verbala si injuratura neaosa,violenta fizica gratuita au devenit coordonate principale ale "educatiei" unora si toti cu o osardie demna pentru cauze mai bune,invata si pun in practica cu fervoare acest gen de comportament , pentru unii devenind toate acestea adevarate "deziderate" de viata.
Viata publica romaneasca si cea mondena este plina de astfel de "eroi".
Toata lumea uita ,parafrazandu-l pe Goya,ca somnul unei natiuni poate zamisli monstri,mai ales in perioade de criza si de convulsii sociale.
Cei care uita istoria ,spunea cineva, sunt de fiecare data siliti sa o repete.
Nu trebuie sa cautam neaparat culpe sau sa ne autoamagim cu demagogie patriotarda,trebuie sa gasim cauzele si mai ales,trebuie sa luptam pentru a fi ceea ce dorim cu adevarat sa fim,chiar daca aceasta lupta este foarte dura si de durata.

elena138 a scris:
Ce mi se pare mie dăunător este că proştii suficienţi au mai multe şanse decât deştepţii umili.

Scria Maurice Coyaud: “Timiditatea – un defect al oamenilor mari; tupeul – defectul oamenilor mici”…

Sigur, nu confund “timid” cu “umil”, dar ma gandesc ca acesta s-a vrut a fi sensul…
Un lucru (cred) e cert: oamenii “de valoare” nu se prea lauda cu valoarea lor (nici nu cred ca sunt constienti despre aceasta) :) Trebuie sa le-o descoperim… Dar… cati “inculti” ar recunoaste valoarea – chiar daca i-ar trage de nas? Si de ce ar face-o, daca nu le aduce avantaje? Dar ar putea s-o recunoasca? :-/

Practic, de cine – sau de ce – anume depind “cultura” si “incultura”? Oare nu de fiecare individ in parte?

Alte discuții în legătură

Picatura de cultura... Radu Gabrian Radu Gabrian Rautatea,prostia,mitocania ajunsa la nivel de virtute,indolenta,suficienta,dar si indiferenta fata de tot si de toate,pot fi vindecate numai cu ... (vezi toată discuția)
Cumparare imobil monument istoric vs drept preemtiune micha69 micha69 Buna ziua! Am o mare nelamurire: in 2002 am cumparat parte dintr-un imobil (mai exact parterul) printr-un contract de vanzare cumparare la notariat. ... (vezi toată discuția)
Regulament scolar Blues Blues Buna. Problema pentru care va solicit un răspuns este următoarea: sunt elev, in cls. a XII-a, iar recent am participat la olimpiada de Lb. si Literatura ... (vezi toată discuția)