vanzare parti sociale

Operatiunile prealabile inregistrarii unei cesiuni sunt:
a) convocarea de catre administrator a adunarii generale a asociatilor, in urma cererii adresate de catre asociatul care intentioneaza sa-si cedeze partile sociale ;
b) tinerea adunarii generale in care trebuie sa se aprobe cesiunea ;
c) incheierea contractului de cesiune.

Avand in vedere caracterul intuitu personae al SRL (adica elementul afectiv care ii leaga pe asociati), pentru cesiune este necesara o hotarare prealabila luata de catre Adunarea generala a asociatilor, iar daca aceasta hotarare nu exista contractul de cesiune poate fi anulat.
Pentru motivare, cititi linkul de mai jos:
[ link extern ]

Cesiunea partilor sociale catre terte persoane, din afara societatii, se poate realiza numai prin hotararea Adunarii generale a asociatilor, prin intrunirea cvorumului asociatilor reprezentand cel putin trei patrimi din capitalul social [a se vedea art. 202 alin. (2) Legea nr. 31/1990]. Fiind o prevedere legala imperativa, prin actul constitutiv nu se poate deroga de la aceasta.
Pentru o expunere mai ampla cu privire la cesiune, cititi linkul de mai jos:
[ link extern ] /

Cu alte cuvinte, nu poti sa aduci in firma (SRL), in locul tau, pe cine vrei (pe un dusman de-al asociatului tau, de ex). Pentru aceasta trebuie sa fie de acord si celalat asociat. Adica ala cu care te-ai cunoscut, cu care te-ai placut si impreuna cu care te-ai hotarat ‘’sa dati viata impreuna’’ unui SRL, adica unei persoane juridice. Iar aceasta persoana (o fi ea juridica, da’ tot persoana e) nu poate creste, nu se poate dezvolta daca ‘’parintii’’ ei nu se cunosc, nu se inteleg. De aceea, legiuitorul a inteles sa o protejeze.

Totusi, daca nu-ti mai place de cel cu care te-ai asociat, ai posibilitatea sa te retragi din societate (in conditiile prevazute art 226 si urm din Legea 31/1990). Sau, daca sunt indeplinite conditiile aratate la art. 227 din legea sus-mentionata, poti obtine in instanta dizolvarea societatii.

Domnule Timi,

Perfect adevarat ceea ce sustineti insa va rog sa imi permiteti sa fac o completare:
- nimic si nimeni nu il poate impiedica pe asociat sa isi vanda partile sociale detinute in societate (evident dupa ce a acordat dreptul de preemptiune celorlati asociati si acestia au refuzat oferta de vanzare) ceea ce inseamna ca el este liber in aceste conditii sa vanda cui doreste atata timp cat ceilalti asociati nu au dorit sa cumpere, fie si unui concurent.
- el poate sa isi vanda partile sociale fioe la valoare nominala a acestora fie la o valoare superioara, platind evident impozitul aplicabil diferentei de pret intre pretul real al cesiuynii si valoarea nominala a partilor sociale
- asociatul se poate retrage din societate obtinad echivalentul participatiei sale la capitalul social si la activul societatii
- noul asociat " "cesionarul" care a cumparat partile sociale de la asociatul cedent poate actiona in instanta atat Registrul Comertuului cat si ceilalti asociati respectiv societatea pentru a obtine recunosterea dreptului sau dobandit prin efectul contractului de cesiune precum si si efectuarea modificarilor in actul constitutiv respectiv in Registrul Comertului.

Cu stima,

Av. Mihai Toader

Domnule avocat Mihail Toader,


In primul rand, ti sa spun ca imi pare rau ca am inceput cu stangul dialogul nostru pe acest forum. Prin ceea ce am scris, in cadrul unei alte discutii, nu am avut deloc intentia sa va combat. Am exprimat, doar, un punct de vedere cu privire la o chestiune pe care o cunosc din practica si nu ’’din auzite’’. Si aceasta deoarece m-a surprins postarea dvs cu privire la o chestiune pe care atunci am considerat ca nu-si are rostul in problema respectiva.
In fine, probabil m-am grabit, probabil dvs nu ati inteles ceea ce am vrut sa subliniez …. Sper ca pe viitor sa nu mai intervina frictiuni intre noi si sa auzim numai de bine.

Acum, revenind la subiectul in discutie.

Toader Mihai a scris:

- nimic si nimeni nu il poate impiedica pe asociat sa isi vanda partile sociale detinute in societate (evident dupa ce a acordat dreptul de preemptiune celorlati asociati si acestia au refuzat oferta de vanzare) ceea ce inseamna ca el este liber in aceste conditii sa vanda cui doreste atata timp cat ceilalti asociati nu au dorit sa cumpere, fie si unui concurent.

Eu sunt de parere ca tocmai art. 202 alin. (2) LSC, care este o norma imperativa, il poate impiedica sa faca ceea ce afirmati dvs. Motivele le-am prezentat in postarea anterioara.

Mai mult, tinand seama de aceasta norma, rezulta si urmatoarele:

Dreptul roman permite constituirea in garantie a partilor sociale (a se vedea Legea nr. 99/1999). Cu toate acestea, daca constituirea este posibila, atunci executarea garanţiei prin vanzarea silita sau aproprierea partilor de catre creditor ar fi inaplicabila, imposibila, intrucat ar incalca textul imperativ al art. 202 alin. (2) LSC. Prin urmare, executarea garantiei fiind asimilata, atat faptic, cat si juridic, cu transmiterea proprietatii asupra partilor sociale, rezulta ca realizarea dreptului de creanta prin executarea garantiei nu se poate face decat cu acordul asociatilor reprezentând 3/4 din capitalul social, ceea ce rapeste din functionalitatea si finalitatea legii speciale, impiedicand-o să fie eficientă.
Valorificarea garantiei reale mobiliare nu este posibila decat dupa dizolvarea societatii, asupra partii care s-ar cuveni asociatului prin lichidare.

Instanta nu poate pronunta o hotarare care sa tina loc de act autentic de cesionare a partilor sociale, ca urmare a neexecutarii contractului de imprumut prin care asociatul a constituit un gaj asupra partilor sociale detinute, deoarece cesiunea partilor sociale catre un tert inseamna un nou asociat, care ar putea afecta caracterul personal al SRL, iar legiuitorul a tinut sa prevada ca, intr-o asemenea situatie, este necesar acordul asociatilor reprezentand cel putin ¾ din capitalul social

Î. C. C. J., dec nr. 453/2003

Stimate Domn,

1. Am reflectat asupra raspunsului dumneavoastra si sunt in totalitate de acord cu ceea ce sustineti, numai ca in cazul de fata situatia juridica in discutie este reprezentata nu de constituirea de catre un asociat a unei garantii reale asupra partilor sociale prin intermediul careia acesta sa garanteze o creanta a sa, ci este vorba de instrainarea partilor sociale tocmai pentru a iesi din societate si pentru a nu fi raspunzator personal de datoria societatii.
Asa cum am explicat, procedura ce trebuie urmata este cea descrisa anterior de catre mine.
Nici eu nu practic dreptul " din auzite" ci pe baza de studiere a textelor de lege si prin consultarea practicii judiciare in domeniu.Sunt avocat de comercial si avocat de instanta totodata.

2. Nu am vorbit de pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic. Este de notorietate faptul ca transferul dreptului de proprietate asupra partilor sociale se poate realiza fie si numai printr-un act juridic sub semnatura privata.Asadar, pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare - cumparare nu este necesara. Eu vorbeam de calea instantei pe care noul asociat o are la indemana si m-am referit la investirea instantei Tribunalului cu o actiune propter rem prin care sa fie obligati atat asociatii initiali cat si Registrul Comertului sa ia act de cesiunea intervenita respectiv sa opereze modificarile in actul constitutiv si in Registrul Comertului (pentru opozabilitate fata de terti). Aceasta actiune nu poate fi respinsa ca inadmisibila sub nici o forma de catre instanta de judecata insa trebuie sa se grefeze si pe refuzul explicit al Asociatilor de a inregistra contractuul de cesiune si de a modifica Actul Constitutiv ca urmare a cesiunii intervenite si adusa la cunostinta acestora.

Cu stima,

Av. Toader Mihai

Toader Mihai a scris:

in cazul de fata situatia juridica in discutie este reprezentata nu de constituirea de catre un asociat a unei garantii reale asupra partilor sociale prin intermediul careia acesta sa garanteze o creanta a sa, ci este vorba de instrainarea partilor sociale tocmai pentru a iesi din societate si pentru a nu fi raspunzator personal de datoria societatii.

Corect. Insa eu am dat acest exemplu doar pentru a sublinia faptul ca si in situatia in care legea speciala (Legea 99/99) iti da dreptul sa constitui o garantie asupra partilor sociale, norma imperativa continuta in art. 202 alin. (2) LSC impiedica, in principiu, eventuala intrare in societate a unui tert (in cazul analizat, creditorul garantat) ca urmare a executarii garantiei.
Spun in principiu, deoarece in cazul unei SRL cu asociat unic transmiterea pe aceasta cale a dreptului de proprietate asupra partilor sociale este perfect posibila.


Toader Mihai a scris:

Nu am vorbit de pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic. Este de notorietate faptul ca transferul dreptului de proprietate asupra partilor sociale se poate realiza fie si numai printr-un act juridic sub semnatura privata.Asadar, pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare - cumparare nu este necesara.

Perfect de acord. Dar ce sa-i faci, daca asa suna exprimarea Inaltei in aceasta motivare.


Toader Mihai a scris:

Eu vorbeam de calea instantei pe care noul asociat o are la indemana si m-am referit la investirea instantei Tribunalului cu o actiune propter rem prin care sa fie obligati atat asociatii initiali cat si Registrul Comertului sa ia act de cesiunea intervenita respectiv sa opereze modificarile in actul constitutiv si in Registrul Comertului (pentru opozabilitate fata de terti). Aceasta actiune nu poate fi respinsa ca inadmisibila sub nici o forma de catre instanta de judecata insa trebuie sa se grefeze si pe refuzul explicit al Asociatilor de a inregistra contractuul de cesiune si de a modifica Actul Constitutiv ca urmare a cesiunii intervenite si adusa la cunostinta acestora.

In ceea ce ma priveste, consider ca o asemenea actiune nu ar avea sorti de izbanda. Si aceasta datorita existentei art. 202 alin. (2) in forma actuala.
Alta ar fi fost situatia daca respectivul articol ar fi aratat cam asa: ‘’Transmiterea către persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel.’’ Iar acel act constitutiv, intr-adevar, ar fi prevazut conditii de cvorum diferite.

Altfel, prea ar exista egalitate intre modul de transmitere al actiunilor din SA (caracter intuitu pecuniae) si cel al partilor sociale din SRL (caracter intuitu personae)


Oricum, ceea ce am prezentat este doar o opinie. In continuare, dvs sau ceilalti colegi forumisti aveti tot dreptul sa ma combateti. In special cu exemple din practica, deoarece textele legale sunt cam putine cu privire la aceasta problema.

Si chiar daca nu ajungem la un consens, nu e niciun pacat. Am schimbat niste opinii si tot am avut ceva de invatat. Doctrinari de renume nu cad de acord in multe probleme … Darmite noi, in cateva postari pe acest forum.