Raspunderea avocatului

:offtopic:
Discutiile particulare se pot continua pe privat . Cred ca nu s-a inteles ideea mesajului initial .... Nu ma intereseaza discutiile pe langa subiect. Pentru acestea aveti doua posibilitati :
1. folosind mesajele private
2. se deschide o discutie pe forumul privat

Dacă, prin obiectul şi scopul urmărit, obligaţia este strict precizată avocatul obligându-se ca, prin desfăşurarea activităţtii sale să atingă un rezultat determinat, vom fi în prezenţa unei obligaţii determinate (de rezultat).
Cât timp debitorul nu a realizat rezultatul la care s-a obligat, se prezumă că este în culpă şi răspunzător de neîndeplinirea obligaţiei .
Dimpotrivă, obligaţia este de mijloace sau diligenţe dacă, fiind nedeterminată, adică nu este strict precizată şi destinată atingerii unui anumit rezultat, încorporează doar „strădania debitorului, pe care o reclamă urmărirea unui anumit scop sau rezultat, fără însă ca însăşi realizarea acestui scop sau rezultat să constituie obiectul obligaţiei.
Neîndeplinirea rezultatului nu reprezintă, absenţa strădaniei şi nu prezumă, ca atare, culpa debitorului, ci revine creditorului sarcina de a dovedi că debitorul nu a depus, pentru atingerea rezultatului determinat, prudenţa şi diligenţa care erau obligatorii.

Într-o speţă, soluţionată în recurs, a fost confirmată teza instanţei de apel, potrivit căreia obligaţiile asumate de avocat faţă de clientul său sunt ambivalente. Cele care, prin obiect, vizau redactarea şi susţinerea unei acţiuni civile sau plângeri penale, erau de rezultat, referitor la care, în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare, ipso facto se prezumă culpa avocatului, cu consecinţa atragerii răspunderii civile a acestuia. Dimpotrivă, cele de strădanie, însemnând demersul profesional al avocatului, pentru a dobândi rezultatul (câştigarea) procesului, erau de mijloace sau diligenţă. În ipoteza eşecului (a pierderii procesului) şi, ca urmare, a unor pretenţii invocate de creditor (client), revenea acestuia din urmă obligaţia să facă dovada culpei debitorului (a avocatului) în executarea prestaţiilor avocaţiale, culpă care nu mai este prezumată. Desigur este vorba de proba existenţei unor prestaţii aflate în discordanţă cu diligenţa şi prudenţa impuse de cerinţele ştiinţei dreptului şi ale eticii avocaţiale.
În speţă, instanţa de recurs a validat soluţia instanţei de apel de admitere a acţiunii şi obligare a avocatului mandatat (pârât în proces) la plata unor daune interese reprezentând diferenţa de preţ neîncasată de reclamant, dintr-un contract de vânzare-cumpărare. S-a reţinut că, datorită neredactării cererii de chemare în judecată, deci a neexecutării unei obligaţii de rezultat, asumată contractual, a fost pierdut dreptul la acţiune.
(a se vedea Dreptul nr. 12/2005, p. 266, 267)

cora2006 a scris:

Dacă, prin obiectul şi scopul urmărit, obligaţia este strict precizată avocatul obligându-se ca, prin desfăşurarea activităţtii sale să atingă un rezultat determinat, vom fi în prezenţa unei obligaţii determinate (de rezultat).
Cât timp debitorul nu a realizat rezultatul la care s-a obligat, se prezumă că este în culpă şi răspunzător de neîndeplinirea obligaţiei .
Dimpotrivă, obligaţia este de mijloace sau diligenţe dacă, fiind nedeterminată, adică nu este strict precizată şi destinată atingerii unui anumit rezultat, încorporează doar „strădania debitorului, pe care o reclamă urmărirea unui anumit scop sau rezultat, fără însă ca însăşi realizarea acestui scop sau rezultat să constituie obiectul obligaţiei.
Neîndeplinirea rezultatului nu reprezintă, absenţa strădaniei şi nu prezumă, ca atare, culpa debitorului, ci revine creditorului sarcina de a dovedi că debitorul nu a depus, pentru atingerea rezultatului determinat, prudenţa şi diligenţa care erau obligatorii.

Într-o speţă, soluţionată în recurs, a fost confirmată teza instanţei de apel, potrivit căreia obligaţiile asumate de avocat faţă de clientul său sunt ambivalente. Cele care, prin obiect, vizau redactarea şi susţinerea unei acţiuni civile sau plângeri penale, erau de rezultat, referitor la care, în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare, ipso facto se prezumă culpa avocatului, cu consecinţa atragerii răspunderii civile a acestuia. Dimpotrivă, cele de strădanie, însemnând demersul profesional al avocatului, pentru a dobândi rezultatul (câştigarea) procesului, erau de mijloace sau diligenţă. În ipoteza eşecului (a pierderii procesului) şi, ca urmare, a unor pretenţii invocate de creditor (client), revenea acestuia din urmă obligaţia să facă dovada culpei debitorului (a avocatului) în executarea prestaţiilor avocaţiale, culpă care nu mai este prezumată. Desigur este vorba de proba existenţei unor prestaţii aflate în discordanţă cu diligenţa şi prudenţa impuse de cerinţele ştiinţei dreptului şi ale eticii avocaţiale.
În speţă, instanţa de recurs a validat soluţia instanţei de apel de admitere a acţiunii şi obligare a avocatului mandatat (pârât în proces) la plata unor daune interese reprezentând diferenţa de preţ neîncasată de reclamant, dintr-un contract de vânzare-cumpărare. S-a reţinut că, datorită neredactării cererii de chemare în judecată, deci a neexecutării unei obligaţii de rezultat, asumată contractual, a fost pierdut dreptul la acţiune.
(a se vedea Dreptul nr. 12/2005, p. 266, 267)

Quod erat demonstrandum!!!

M-am apucat sa scriu in google diverse... Iata ce-a iesit, printre altele...
[ link extern ]
[ link extern ]
[ link extern ]
[ link extern ] /

Marea majoritate a link-urilor expuse de tine vorbesc despre traficul de influenta, ci doar unul face referire la infractiunea de inselaciune .... poate o sa descoperim si ceva despre ce am scris in mesajul initial referitor la responsabilitatea concreta a avocatului asupra solutiei ce-o va da instanta de judecata ;)