IMPARTIALITATEA MEDIATORULUI

Ok, cazul este concret !
Exceptand faptul ca l-am catalogat teoretic cu ce am gresit in modul de solutionare?
Ce nu este corect in raspunsurile date?
Cred ca v-ati dat seama ca am depasit faza "barabucului".
Sunt sigur ca citeste foarte multa lume, dar unii isi exprima punctul de vedere, altii nu........(citesc si interpreteaza).
Daca doream izolarea, nu mai interveneam, raman in continuare adeptul facilitarii comunicarii.
Rog creionati dvs. raspunsul.
Avand in vedere ca este vorba de un caz concret si s-a dat hotarare judecatoreasca pe baza schitei din 1997, greseala apartine mediatorului, dar si presedintelui instantei de judecata care a emis hotararea fara o expertiza topo.
Dar in acest caz concret, partile nu au fost asistate ?

u.b.i.k. a scris:

Un caz interesant de discutat in topicul acesta despre impartialitatea mediatorului.
1. X si Y coproprietari asupra unei parcele de teren incep un proces de partaj. La primul termen judecatorul ii intreaba daca nu vor la mediator si intrucat ambele parti sunt de acord merg la mediator.
2. Se face acordul de mediere iar frontul stradal este impartit astfel: 4 m la Y si 10 m la X. Acordul de mediere este urmat de hotararea judecatoreasca. Toate bune.
3. Cand sa faca intabularea se constata ca mai exista o jumatate de metru in plus care pe schita folosita la judecata si mediere nu aparea dintr-o eroare a celui care facuse schita in 97.
4. La intrebarile mele, X imi marturiseste ca in teren nu s-a facut o intarusare ori alta forma de delimitare a teritoriului ci s-a mers pe ideea ca harta - schita din 97 - reflecta cu fidelitate teritoriul.
Acum, intrebararile:
Mediatorul, daca avea experienta necesara care sa-i permita sa anticipeze ca o intelegere facuta pe o abstractiune numita schita topografica s-ar putea sa nu poata fi pusa in aplicare intocmai in teren, ar fi gresit daca ar fi sugerat ca trebuie facuta o delimitare clara a teritoriului? Iar daca partile refuzau sa faca aceasta delimitare, mediatorul trebuia sa ia act de intelegerea lor cu toate ca este destul de probabil ca aceasta intelegere sa nemultumeasca una din parti iar aceasta sa fie efectiv pacalita prin faptul ca nu a avut reprezentarea faptului ca "harta nu este teritoriul"?

Aici , cu parere de rau o afirm , este evidenta stangacia inerenta erorii asupra aspectului material a obiectului conflictului in ansamblul sau . Evident ca medierea conflictelor , pentru cei care respecta profesia nu se face strict doar "la birou" ci mai mult inafara acestuia adica fie pe" taramul conflictului " fie in locatii cat mai neutre de influenta partilor , locuri unde atat acestea cat si mediatorul si chiar tertii implicati dupa caz fie in litigiu fie in conflict au o mai buna reprezentare a ceea ce reprezinta in fapt obiectul conflictului sau nu se simt amenintati in procedura medierii. De multe ori in practica obiectul de fapt a litigiului pe care il sustine juridic avocatul nu este obiectul de fapt al conflictului dintre parti chiar daca partile lasa sa se inteleaga astfel. Mediatorul in speta nu ar fi gresit cu nimic daca ar fi sugerat partilor ca impreuna sa desemneze si sa plateasca un specialist cadastral comun care sa faca delimitarile care oricum ar fi trebuit sa fie delimitate. Fiind o procedura voluntara firesc ca trebuia sa ia act de intelegerea lor dar ar fi fost necesar ca pentru evitarea discutiilor ulterioare sa fi fost insemnat acel loc si in teren nu numai pe harta pentru a se evita o eventuala nemultumire ulterioara a uneia din parti.

mediator_surtea a deschis acest topic, scriind:
Cum impaci principiul confidentialitatii cu principiul impartialitatii si totusi sa nu te faci partas la o excrocherie, sau inselaciune?

A oferit un exemplu – teoretic...

Altfel spus: dumnealui a ridicat problema procedurii, a legalitatii si moralitatii – dar nu s-a referit la ”moralitatea, legalitatea” medierii in sine (ca profesie), si nimeni nu s-a referit la acest aspect. Accentul a fost pus – si a ramas – pe procedura: cum procedeaza – sau cum ar trebui sa procedeze – mediatorul in anumite cazuri, concrete? De aceea, nu inteleg afirmatia dnei Cristea Marina:
daca totusi cineva se intereseaza de mediere, este sa afle cum si ce poate rezolva prin mediere, si nu daca clienti sunt prosti sau destepti si cum ii desteapta sau nu mediatorii.
De acord...

Acum, presupunand ca am citit un pliant publicitar, merg la mediator pentru (citez):
A VENIT VREMEA SA-TI DAI ACORDUL LIBER PENTRU CA AVEREA TA SA FIE DATA NEPOŢILOR, FARA PROCES.
Cum?!!! Nu e, cumva, inducere in eroare? Stiu eu cand mor? Poate, pana ”dau coltul” mai achizitionez niste vile, ceva acolo... Inchei un nou acord de mediere? Poate, pana iau somn de voie, mor nepotii pentru care mi-am dat... ”acordul liber”!!!! si am platit degeaba o sedinta de mediere... Nu suna a... inselaciune? Cine poate sti ce se intampla in viitor? Pentru a putea ”sari” – in siguranta – peste o clasa de mostenitori ar trebui schimbata legea ( ”eliminand” dispozitia cu privire la rezerva succesorala) si n-ar mai fi nevoie nici de mediatori nici de avocati daca fiecare ar fi liber sa faca testament in favoarea cui vrea, ”sarindu-si din schema” chiar si copiii.
Sigur, se pot intelege toti in fatza mediatorului si apoi merg sa plateasca (si) la notar – pentru ca trebuie sa treaca obligatoriu pe la notar.
Poate explica un mediator in ce mod – printr-un acord de mediere – cineva isi poate lasa averea doar nepotilor cand traiesc copiii (parintii nepotilor, altfel spus) sau in cazuri in care nu e totul doar alb si negru?
Nu e o problema falsa... E o chestiune despre care se afirma ca poate fi rezolva printr-un acord de mediere... si multi ar putea ”cadea in plasa”... E simplu sa lasi averea nepotilor daca parintii acestora nu mai traiesc... Mai greu ar fi sa o lasi numai unui nepot, cand sunt cinci (si nu toti vor sa-si cedeze partea din mostenire)...

Sau, alta situatie despre care sustin unii ca poate fi rezolvata prin mediere:
Din exprimarea: (apelezi la mediator – printre altele) CAND POTI SA Al CARACTER SI SA DECIZI IN FAVOAREA TA... ce se doreste sa intelegem?! Poate explica cineva?

Sunt doua probleme despre care se afirma ca pot fi rezolvate prin mediere... E suficient de concret?

Revenind la ultimul caz adus in discutie...
Ciobanu vasile a scris:
Dar in acest caz concret, partile nu au fost asistate ?

Au fost asistate, probabil, cand si-au dat seama ca au scapat ceva din schema... Prima data – bazandu-se pe acordul de mediere, care a fost incheiat in urma unei discutii purtata pe marginea unei anume schite – nu au considerat necesar sa mai plateasca si avocati... Nu?!

"problema procedurii, a legalitatii si moralitatii" , este valabila in viata de zi cu zi, indiferent ce profesie sau pozitie sociala ai.
@trope_doi ridica urmatoarea problema:"Poate explica un mediator in ce mod – printr-un acord de mediere – cineva isi poate lasa averea doar nepotilor cand traiesc copiii (parintii nepotilor, altfel spus) sau in cazuri in care nu e totul doar alb si negru?"
Nu, asa ceva nu se poate prin acord de mediere. Chiar daca te duci la notar, tot nu se poate; si daca faci un act de vanzare-cumparare tot pare (si este un fapt) oneros. Si testamentul, poate fi atacat....deci asa ceva nu se poate (sau pe mine nu ma duce mintea), cu toate ca in practica poate ca au fost foarte multe spete dar sigur nici una prin acord de mediere.
Daca ai caracter, iti rezolvi problema astfel ca toata lumea sa fie multumita, nu sa tragi spuza pe turta ta si sa decizi numai pentru tine, asemenea cazuri nu sunt tratate prin mediere.

Avand in vedere ca este un caz real (@ubik) consider ca partile ar fi trebuit asistate din faza deschiderii actiunii (cel putin una din parti, daca nu amandoua), in faza finala obligatoriu au fost asistate.
Oricum, acordul a avut scapari, dar nici hotararea judecatoreasca nu atinut cont de spiritul legii.

Stimati colegi de forum,

Ma bucura faptul ca discutiile privind medierea au capatat o oarecare profunzime, asa cum este si cazul topik-ului de fata.

In prezent, dupa cateva medieri adevarate :) (nu pentru a obtine restituirea taxei de timbru), pot sa va fac o marturisire: cel mai greu in mediere este sa ramai impartial. De la inceputul procedurii stii ce ai de facut insa, la un moment dat, realizezi ca fara sa vrei, te situezi cand de o parte cand de alta si, la un moment dat balanta inclina mai mult intr-o parte. Ca mediator, daca nu constientizezi acest fapt, risti sa devii partinitor. In momentul in care ai constientizat, te ridici putin deasupra situatiei si incerci sa redevii impartial. Nu este usor insa, prin exercitiu, se poate.

Privitor la discutia de inceput, mediatorul nu poate fi partas la savarsirea unei infractiuni, in procedura medierii. Prin intrebari adecvate, incearca sa vada daca partea este constienta de ceea ce se intampla. Daca observa ca nu, are chiar obligatia de a asigura echilibrul (egalitatea de arme). Mediatorul poate intrerupe sedintele de mediere, sugerand partii, partilor - dupa caz - sa fie asistate de alte persoane (specializate sau nu) ori poate sa constate inchiderea procedurii de mediere. Are acest drept.

Privitor la ultima speta supusa dezbaterii, cea privind partajarea dupa schite vechi, atrag atentia asupra faptului ca mediatorul nu poarta raspunderea legalitatii acordului de mediere. Aceasta raspundere revine instantei sau notarului. Mediatorul solutioneaza conflictul, in conditiile oferite de parti. Sigur, el poate sugera efectuarea unor noi masuratori topografice, poate sugera si o evaluare, poate sugera orice, partile sunt cele ce-si asuma raspunderea, daca nu vor tine cont de sugesii.
In ipoteza in care mediatorul nu are pregatirea necesara in astfel de cazuri, poate solicita el consiliere de specialitate sau poate refuza cazul. Dar, daca nici asta nu face, el nici acum nu poate fi raspunzator decat moral.
Oricum, privitor la aceasta speta, cand partile descopera ca mai este o palma de pamant - in plus sau in minus - odata ce conflictul (radacina lui) a fost solutionat prin mediere, ce opreste partile sa se inteleaga si cu privire la fasia aceea de pamant si apoi sa ceara o rectificare? Asta, in conditiile in care au mers la mediator sa solutioneze conflictul si nu doar sa obtina o hotarare judecatoreasca si scutirea pentru taxa de timbru.

P.S. Sper ca am reusit sa fiu suficient de coerenta incat sa ma pot face inteleasa. Este deja tarziu si ... :)