creditul , mostenire?

themis a scris:

Neacceptarea succesiunii nu poate fi verificată la Camera notarilor publici. Doar renunţarea la succesiune şi eventual acceptarea expresă a succesiunii prin act autentic ar putea fi verificate prin sistemul Infonot.

Renuntarea la succesiune ce inseamna, nu neacceptarea succesiunii? ma contraziceti spunand acelasi lucru. La Camera Notarilor se verifica daca a fost dezbatuta succesiunea, acceptare (expresa normal, tacita se dovedeste in instanta cu probe) sau neacceptare.
Am spus ca ar fi o varianta sa aiba un certificat de mostenitor ca sa scape de firma de recuperari daca se dovedesc foarte sicanatori evitand un proces, normal ca in cazul unui proces sansele sunt minime pentru ei si la fel de adevarat este ca ar fi bine sa aiba un avocat.

Neacceptarea este atitudinea pasivă a succesibilului, care nu optează pentru acceptare, dar nici nu renunţă expres, în forma impusă de lege, adică forma autentică. El lasă pur şi simplu să curgă termenul de opţiune succesorală fără a se manifesta în vreun fel.

Renunţător este doar acela care, prin act autentic, declară că renunţă la succesiune. Renunţarea este acţiune, nu pasivitate.

Aşa se explică de ce, în privinţa celui care nu a acceptat succesiunea în termen, instanţa poate dispune repunerea în termenul de opţiune succesorală. Tot aşa se explică suspendarea termenului, tot în favoarea neacceptantului. Pe cînd, în cazul renunţătorului, nu se mai poate vorbi nici despre repunerea în termen, nici despre suspendare. Renunţarea stinge definitiv dreptul de opţiune şi calitatea de erede (cu excepţia retractării renunţării, în condiţiile reglementate de cod - adică, în limita termenului de opţiune şi cu condiţia ca succesiunea să nu fi fost acceptată de un alt succesibil).

De altfel, certificatul de moştenitor distinge între renunţător şi neacceptant, formulele fiind au renunţat la succesiune x, z şi z, respectiv sunt străini de succesiune prin neacceptare p, q şi r.



PS. De altfel, diferenţa dintre neacceptant şi renunţător este subliniată şi de jurisprudenţă, nu doar de doctrină.
Astfel, beneficiază de repunerea în termenul de opţiune succesorală, potrivit L.18/1991, doar cei care nu au acceptat succesiunea, nu şi cei care au renunţat la ea (ICCJ, DECIZIA Nr. XI din 5 februarie 2007, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 733 din 30/10/2007).

Încă un motiv pentru a susţine că renunţarea nu înseamnă neacceptarea succesiunii şi nici invers.

Este foarte buna motivarea dvs - distinctia imi pare mai mult doctrinara dar ma bucur ca ati gasit un astfel de exemplu si in jurisprudenta. M-am gandit la o solutie mai putin teoretica pe intelesul celui care a formulat intrebarea, presupunand ca nu are cunostinte juridice.

eu nu am acceptat si nici nu am renuntat la nici o succesiune pentru ca nu aveam pentru ce sa deschid succesiune el nu avea nimic in proprietate

:offtopic: NU mai redactati mesajele cu litere mar, cititi regulamentul de postare. Multumesc.

De acord cu Liviu, diferenta e foarte mare intre renuntare si neacceptare, sunt doua notiuni juridice distincte.
In plus, nici logic nu e greu de inteles, vad ca userul a prins ideea.

Cat despre bunuri, nu a avut nimic, nimic? Bunuri mobile, unde statea?
In care octombrie v-au venit somatii si altele? Ca din 2003 de cand a murit... s-a cam prescris oricum...
Eu nu i-as baga in seama. Sau m-as distra pe seama lor... sa vina sa caute si sa vanda capacul de toaleta pe care l-am mostenit de la frate... Asta daca stau 5 ani de pomana!... =D> Sau le-as spune ca s-au stricat electrocasnicele alea, le dadeam daca mi le cereau atunci...