Stagiar 2011

@ Murgu
Cazul meu este probabil particular fata de al altor colegi, din alte generatii. Mi-am inceput stagiatura in urma cu XX ani, dupa ce, in anul III de facultate Universitatea ne-a trims in practica la Baroul Bucuresti. A fost si momentul de la care m-am "lipit" de maestru si am continuat sa lucrez cu el pana si dupa data admiterii in barou, definitivarii, etc. Si spuneam ca este particular, pentru ca probabil nu multi au avut norocul de a fi in pre-stagiu, cel putin la nivelul acelor ani, cand nu existau ceea ce azi se numeste in limbaj corporatist "burse de vara".
Odata in stagiu, maestrul a coalizat in jurul sau o buna echipa de incepatori, care, fiind practic la acelasi nivel de pregatire si cam de aceeasi varsta, au facut corp comun ca atributii pe de-o parte si ca pretentii, pe de alta parte.
Biroul in care am lucrat avea la acel moment practica in instanta. La dosare nu am mers noi, stagiarii, insa aveam acces la absolut toate informatiile si ni se dadea mana libera in redactari. Compuneri care au fost intodeauna super-vizate constructiv de catre indrumator. Lucram mult de asemnea pe legea societatilor comerciale, inmatriculam cu aporturi in natura si avize ARD tot ceea ce practic azi dizolvam, lichidam, fuzionam :D In registrul de comert da, mergeam, redactam actele dar faceam si cozile. Apoi era partea de consultanta, care s-a dezvoltat un picut mai tarziu si in care aveam rolul de research-eri si de opinii prealabile, viza finala fiind a avocatului indrumator. Am muncit pe branci, culegeam monitoarele oficiale manual, pentru a stii tot biroul ce a mai aparut, ne informam intre noi si incercam in general sa substituim orice era posibil, la nivelul nostru de pregatire.
Nu am avut niciodata oficii.
Ce mi s-a parut cel mai greu? Sincer nu-mi pot aminti ce a fost greu, tineretea duce usor tot.
Poate un pic atitudinea partenerei avocatului indrumator, care la acea vreme ne persifla, ne jignea chiar... Era destul de dificil de indurat si mereu apareau conflicte de personalitate. In paranteza fie spus, acea partenera, ajunsa acum la intelepciunea pensiei, ne lauda inca, amintind ca am fost toti, noi cei de atunci, echipa de aur a biroului. Si ca este asa, demonstreaza punctul de evolutie in care suntem fiecare din noi, la acest moment.
Lasand la o parte acest aspect, un singur sfat vreau sa dau tuturor si il repet ori de cate ori am prilejul. Cititi enorm. Scanati sumarul revistelor de specialitate si luati-va note de lectura pe orice domeniu care stiti ca v-ar putea interesa la un moment dat, altfel spus punct ochit punct lovit, iti va folosi trimiterea de pe fisele tale de lectura intr-un dosar, cititi doctrina, din nou si din nou, cititi presa juridica indiferent de mediul de aparitie si cititi beletristica, istorie sau filozofie!
Cam asta...

ce sfaturi bune, R. !
Chiar mi-ai adus aminte de inceputuri. =D>

@R
In ipoteza in care nu cunosc avocati care sa ma ia ca si stagiar, cum ar trebui sa procedez pentru a putea obtine acordul unui avocat definitiv in vederea coordonarii in perioada stagiului? Am intalnit diverse ipoteze: refuz, imposibilitate de preluare, anumite cereri etc. Exista vreo formula magica, ca sa zic asa? Intreb pentru ca partea asta cu gasirea unui avocat dispus sa ma invete meserie ma cam omoara, metaforic vorbind. Multumesc pt eventualul sfat.

@lisette
N-am din nefericire nicio formula magica pe care sa v-o dezvalui. Cand am fost in necesar de stagiari, am intrebat eu direct. Sau s-a intamplat sa cunosc oameni care aveau nevoie de indrumator si pe care, la momentul respectiv, i-am ajutat. Nu voi fi niciodata de acord cu practici despre care se tot aude ("anumite cereri"). Ce am vazut la mine acasa (a se citi la mine in stagiu) asta voi face. Am observat insa ca sunt colegi care isi posteaza anunturile, egal stagiari, egal indrumatori, in anumite locuri din barouri, poate fi o idee..
Timpurile insa sunt altele, eu si probabil Indian va putem confirma: munca in avocatura incepe prin anul III de facultate.. daca ati irosit, din varii motive neimputabile, acel moment, nu ramane decat sa intrebati in toate directiile.

Cu multa bunavointa si cu un parfum usor nostalgic colegul R. ne-a impartasit din propria-i experienta de debut. Cine nu si-ar dori o asemenea atmosfera de conlucrare, de colegialitate, de pasiune pentru profesie la inceput de drum...:( Mai sunt oare astfel de oameni printre indrumatori? Mai sunt oare avocati consacrati care sa mai renunte din cand in cand la aroganta si sa "picure" putin din geniul lor proaspat venitilor in activitate si care sa-ti spuna simplu: "Nu sunt un profesor, doar un tovaras pe care l-ai intrebat pe unde sa mergi". Aleluia!