Pactul "de quota litis"

Si eu am vazut, cu 6% :)
Dar daca clientul respectiv nu contesta legalitatea clauzei respective si plateste, nu putem interveni noi intre parti.
Singura problema pentru avocat ar fi aducerea la executare silita a clauzei respective, in cazul in care clientul nu plateste cota din valoarea stabilita de instanta. Insa se poate stabili o cota procentuala din valoarea litigiului.

De principiu, mie nu mi se pare deloc normal. Aceeasi munca o depui si daca rezultatul e favorabil, si daca nu (sa nu uitam ca si pe consultanta se practica, nu numai la litigii). Totusi, o oarecare justificare ar putea fi gasita in faptul ca un client nu ar agrea un onorariu foarte mare chiar si in ipoteza ca nu castiga nimic (sau poate chiar nu are banii respectivi la inceput), pe cand in ipoteza unui castig situatia se schimba.

Cred ca trebuie sa ne uitam la scopul interzicerii pactului de quota litis. Pana la urma ideea este ca avocatul sa nu devina direct interesat in cauza respectiva, si sa apere partea pe care o reprezinta, iar nu interesul sau propriu. In aceasta ordine de idei, cred ca un onorariu de succes stabilit abstract, nu procent din castig, este acceptabil si favorizeaza stabilirea relatiilor client-avocat. Cu toate astea, stabilirea unui onorariu de succes ca procent din litigiu (vad ca numai la asta se refera codul deontologic) mi se pare exact pact de quota litis si nu mi se pare acceptabil.

E poate aceeasi munca, Andreea, dar nu si aceeasi cheltuiala.
Astfel, daca un avocat preia litigii care, ca evaluare, sunt mari... atunci ii cresc unele cheltuieli: cu sediul, mai multi avocati, secretare si, sa nu uitam, asigurarea lui care este direct proportionala cu nivelul evaluat al litigiilor in care se implica (sau asa ar trebui sa faca un avocat responsabil).

Nu vad prea tare scopul acestei reglementari, poate e ceva ce nu pricep, caci avocatul e direct interesat in cauza: daca pierde pierde si un client sau clientela potentyiala pe care i-o putea recomanda acesta; similar daca va castiga.
Deci oricum avocatul are un interes cat se poate de direct in apararea clientului si acest interes are implicatii personale: daca pierde multe cauze, trebuie sa-si caute alti clienti, nu-i mai vin recomandari de la clientii pierduti etc.
Mie imi pare ca legatura exista indiferent de pactul asta au ba.

In plus, care e diferenta intre un procent din litigiu si... o suma fixa (la care s-a ajuns ca procent calculat din litigiu)? Caci onorariu de succes poate fi defalcat pe situatii de castig: daca imi castiga numai casa, la succes ia atat avocatul, daca imi castiga si terenul, ia atat, daca numai jumaatte din teren, atat.
Diferente mari nu vad. Caci daca onorariul de succes inseamna stabilirea unui targhet pentru avocat, acesta poate fi stabilit separat pe targheturi alternative.
Nu?

onorariul de succes ar trebui utilizat pe scara larga sub orice forma si asta datorita influentei economiei de piata. Sunt multe alte domenii care utilizeaza acest onorariu (agentiile imobiliare, consultanta financiara, etc) astfel incit clientii cer practicarea unui sistem asemanator si avocatilor.
Nu prea gasesti clienti care sa riste un onorariu mare platibil in avans fara sa fie sigur (si nici un avocat nu poate oferi o siguranta in privinta solutiei unui litigiu) ca va cistiga ceva (acel "ceva" sa poata fi raportat la cheltuieli).
Astfel ca, multi clienti prefera un onorariu mic platibil in avans si apoi un rest de plata ( 5%-8%) in momentul in care isi vede cistigul. de altfel, se cunosc cazuri de avocati care au luat bani si nu s-au interesat de dosare (din pacate destul de multe) air clientii refuza sa-si mai asume acest risc, mai ales cind vorbim de mize mari (cum ar fi procesele privind dreptul de proprietate asupra unor imobile).

Valentin Geapana a scris:

CODUL DEONTOLOGIC AL AVOCATULUI ROMAN
Art. 24 tezele 2 si 3: Conventia prin care se stabileste plata unui procent din valoarea obtinuta de client prin solutionarea cauzei este interzisa. Nu constituie o asemenea conventie stbilirea onorariului prin aplicarea unui procent la valoarea litigiului !!!

Aceasta ultima prevedere din CODUL DEONTOLOGIC AL AVOCATULUI ROMAN mi se pare a intra putin in contradictie cu cele stabilte in Statut si Codul deont. al av. din UE.

Asta pentru ca nu ati observat DECIZIA NR. 1486 a Comisiei Permanente a U.N.B.R. în şedinţa din 27 octombrie 2007:
...
"I. În aplicarea Hotărârii Congresului avocaţilor din 19 – 20 iunie 1999, Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană adoptat la data de 28 octombrie 1998 şi ulterior modificat în Sesiunile plenare ale Consiliului Barourilor Uniunii Europene (CCBE) din 28 noiembrie 1998, 6 decembrie 2002 şi 19 mai 2006, prevăzut în Anexa la prezenta Decizie, se aplică în România ca fiind şi Codul deontologic al avocatului român, începând de la data de 1 ianuarie 2007."