Cu tot respectul, nu cunoasteti amanuntele acestei situatii, nu stiti ce fel de "tata"este in prezent, nu stiti comportamentul fata de acest copil, care vine acasa si-mi spune ca vrea un tata mai bun. Dar..nu sunt eu in masura sa-l judec, nu am de gand sa-l privez de "drepturi", chiar daca de "obligatii" ma ocup doar eu, nu am de gand sa tin departe copilul de el, daca copilului ii este bine, eu l-as lasa mai mult decat este programul stabilit, dar atata timp cat am telefonul plin de mesaje in care sunt intrebata daca e intr-adevar copilul lui, iar in fata instantei se victimizeaza, chiar nu am de gand sa-i creez copilului situatii stanjenitoare pe mai tarziu.
Solutia Dvs. era una din optiunile la care ma gandisem, nu stiam daca, insa, se poate accepta legal.
Multumesc pentru raspuns.
"Nu ma forta sa fiu tata fara sa vreau pentru ca nici pe tine nu te-a fortat cineva sa fi mama. Eu am copii cand decid eu si cu cine doresc. Printre alte analize, din pacate, mi-a iesit pe langa chestia cu colesterolul si infertilitate, asa ca nu mai insista cu paternitatea si cu testele ADN pentru ca altfel m-as gandi ca vrei sa fiu sponsor. Asuma-ti te rog responsabilitatea deciziei tale, iar pe mine lasa-ma in pace in privinta asta. Sper sa nu fie necesar sa fiu mai transant decat atat.
Daca vrei razboi, pregateste-te pentru unul lung, costisitor, obositor si pe care-l vei pierde. Pentru ca din acest moment pentru mine asta e prioritatea zero. Nu vei obtine absolut nimic, decat nervi si timp pierdut. Iti garantez. Iar de acum inainte comunicam numai prin avocati. E mai bine pentru toata lumea.Inclusiv pentru copilul nevinovat pe care urmeaza sa-l ai. Daca intelegi, bine. Daca nu intelegi, hai sa ne transformam vietile in cosmar. Inclusiv a copilului. E decizia ta. Si va trebui sa ti-o asumi. Si pe asta. Sper sa ai intelepciunea sa alegi ce e mai bine pentru toata lumea. Sa ma lasi in pace.”
Tocmai pentru ca nu am dorit o viata de cosmar pentru copil, am lasat lucrurile asa.
Nu ma scuz, asa am gandit atunci. Acum, asa cum spuneti suport consecintele.
Nu stiu cat de potrivit este mesajul de mai sus.
Oricum, un parinte frustrat este normal sa reactioneze astfel, pus in fata unui fapt implinit pe care nu si l-a dorit si la decizia caruia nu a fost consultat.
Sincer, e absolut normal.
Apoi, la gradul de iritatie pe care ti-l creeaza frustrarea de a avea un copil pe care nu l-ai vrut, chiar e decent mesajul, exceptand partea cu copilul, care pare insa o amenintare cu realitatea.
Orice copil rezultat dintr-o relatie disfunctionala va suferi, inevitabil. Din pacate.
Pe de alta parte, sarcina este o perioada in care mama se obisnuieste, treptat, cu aparitia noului omulet in viata ei. La barbati, lucrurile nu functioneaza astfel, ei neputand diferentia intre viitorul copil si mama, pentru ei este un singur corp.
Astfel, abia dupa nastere ei sunt pusi, brutal, in fata unui copil aparut, dupa ei, de nicaieri.
Uneori e dificil si in relatii functionale, darmite in astfel de cazuri.
Sigur ca ii e greu sa o faca pe tatal, sigur ca i-a luat cativa ani sa ajuga aici si e normal ca nu vrea sa conlucrati la orele de vizita atata timp cat nici el nu a participat la decizia de a avea acel copil.
Mesajul de mai sus mi-a schimbat putin viziunea; poate gasiti putere sa fiti mai ingaduitoare, sa ajutati tatal sa treaca peste aceasta perioada de frustrare, sa nu il blamati ca nu rezista mai mult de cateva ore cu pruncul, aceste lucruri, toate, fiind absolut normale.
Faceti astea pentru copilul dv. Iar colaborarea cu tatal i-o datorati din ziua cand ati decis fara tata sa aveti acel copil. E o parere.
Multumesc.
Fac o specificare: cand s-a pus problema unei relatii si a unui copil, totul a fost ok. La sex neprotejat nu am ajuns luandu-l la bataie! :)
Doar ca, dupa aflarea vestii, s-a intamplat ce s-a intamplat.
Credeti-ma ca sunt mai mult decat ingaduitoare, am facut compromisuri pe care poate alte femei nu le-ar face. Nu-mi pare rau ca le-am facut, imi pare rau doar ca, copilului meu nu-i este bine si-mi vine acasa si-mi spune "mami, as vrea si eu un tata mai bun".
De colaborat as colabora, dar inafara orelor de program, tatal nu mai raspunde la apeluri sau alte mesaje (l-am sunat cand eram in spital cu copilul, dar nu a raspuns si nici nu ne-a cautat sa afle motivul apelarii, iar la urmatoarea vizita i-a spus acestuia ca dormea ...). In fine...cam astea sunt motivele supararii mele. Nu pensie, nu alte griji, dar vrei "drepturi".....
Multumesc pentru raspuns.
DRAGA DOAMNA,DUPA MINE,AVETI MARE DREPTATE,IAR LEGEA E FACUTA RAU.EU AM UN FIU DE 17 ANI,DINTR O RELATIE SCURTA,SI CUM SPUNETI DUMNEAVOASTRA,A FOST BINE PINA CIND AM DECIS SA NU FAC INTRERUPERE DE SARCINA.IN ACEL MOMENT dINSUL M A ABANDONAT,AMENINTINDU MA CA VA FACE CE I STA IN PUTERE SA NU L RECUNOASCA.ATUNCI AM DECIS CA NU AM NEVOIE DE NIMIC,SI M AM DUS IN LUME CU FIUL MEU.CE AR INSEMNA ACUM,DUPA 17 ANI SA L RECUNOASCA,CHIAR DACA EU NU VREAU?FIUL MEU CUNOASTE SITUATIA,DACA VA DECIDE CA VREA SA L CUNOASCA N O SA L IMPIEDIC,DAR ASTA NU INSEAMNA CA UNUL POATE INTRA SI IESI DIN VIATA COPILULUI DUPA BUNUL PLAC.NU SUNT NICI AVOCAT,NICI PSIHOLOG,DAR CRED CA AR FI O TRAUMA.COPIII NU SUNT JUCARII,EU MI AM CRESCUT SI EDUCAT SINGURA FIUL,FARA NICI UN AJUTOR,DECI?NUMAI CINE A TRECUT PRIN ASTA POATE SA INTELEAGA.EU NU SUSTIN CA FEMEILE SUNT EROINE SI PERFECTE,DAR TININD CONT CA ACEST BARBAT NU AVEA CHIAR O VIRSTA FRAGEDA,AR FI TREBUIT SA SE GINDEASCA PRIMA,SA SI ASUME RESPONSABILITATILE.IN GENERAL BARBATII NU FAC ALTCEVA DECIT SA SE FOLOSEASCA DE COPII CA SA SE RAZBUNE PE FEMEIE.E PLINA LUMEA DE MISOGINI, CARE ISI DAU CU PAREREA CA SA SE AFLE IN TREABA,INCLUSIV ACEST FORUM.CURAJ,DOAMNELOR!E USOR SA TE MINDRESTI CA AI COPIL,DAR FARA SA TE INTERESEZE CA POATE AU FOST ZILE CIND AVEA NEVOIE DE O BUCATA DE PAINE.RUSINE SA LE FIE ACESTOR"BARBATI".EU MI AM ASUMAT RESPONSABILITATEA ACESTUI COPIL CHIAR DACA AVEAM DOAR 21 DE ANI.VIRGINIA.
Pagina 3 din 5
Du-te la pagina
1
2
3
4
5
avocatnet.ro explicăm legislația
amoria