Adio toamna - Natalia Gil
O toamna in vie,
Incearca pamantul,
Palida, aurie
In murmur cu gandul...
Poate sa-si scuture parul
Plin de doine triste
Sa cada din cerul -
Asa ofelite...
Mai ramai toamna
O zi, o noapte
Sa-ti inchine pamantul
Roadele-ti secate.
Hai pleaca toamna
Esti trista si uda
Nu-mi lua sufletul in robie
Lasa-mi caldura si ruga
Sa pot trai mai departe
Iar tu... ia-ti frunzele-n sclavie
Adio Toamna.
Revedere - Mihai Eminescu
Codrule, codrutule,
Ce mai faci, dragutule,
Ca de când nu ne-am vazut
Multa vreme a trecut
Si de când m-am departat,
Multa lume am îmblat.
Iar, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cararile
Si gonind cântarile;
Si mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cararea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Implându-si cofeile,
Mi-o cânta femeile.
Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânar precum esti
Tot mereu întineresti.
Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Ca de-i vremea rea sau buna,
Vântu-mi bate, frunza-mi suna
;
Si de-i vremea buna, rea,
Mie-mi curge Dunarea.
Numai omu-i schimbator,
Pe pamânt ratacitor,
Iar noi locului ne tinem,
Cum am fost asa ramânem:
Marea si cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna si cu soarele,
Codrul cu izvoarele.
Noaptea de iulie - Alexandru Macedonski
A-nceput din nou să-mi fie dor de dulce fericire...
Văd că-mi trece tinereţea, văd că anii mi se duc,
ªi mi-e sete de plăcere, şi mi-e sete de iubire,
Însă umbrele visate nu se poate să le-apuc.
Numai aurul, el singur, îmi lipseşte-n astă lume,
Numai el, dar fără dânsul sunt un biet neputincios...
Care suflet de-al meu suflet, care nume de-al meu nume
S-ar lipi să ia povara unui trai sărăcăcios?
Pică plâns al tinereţii pe un sân ce nu palpită,
Ai avut cu ce să-l cumperi, e al tău până în zori...
Veştejeşte-te-a mea buză pe o buză veştejită,
ªi tu, suflete, visează că aduni cereşti comori.
Însă tu, o! poezie, cu mantaua ta regală,
Îţi acoperă vederea — fugi în colţu-ntunecos,
Prin fereastră mă fixează luna rece şi spectrală
Ca un doctor ce se uită la un chip de ofticos.
A! desigur, masca blondă avea altfel de privire
Când pe ţărmurile de-aur ale lacului Leman
Surâdea printre frunzişuri la întâia mea iubire,
Vis mai lung decât un secol în cuprinsul unui an.
A! desigur că în noaptea ce-n trecutul vieţii mele
E-nsemnată cu roşeaţa simţămintelor dintâi,
Dacă ea privea prin geamuri dintre pulberea de stele,
Nu venea c-un zâmbet rece lângă caldul căpătâi.
Poezie! Poezie! Ai dreptate totdeauna,
Dar fiindcă simt şi astăzi că rămas-am tot al tău,
Dă, te rog, în jos perdeaua, ca să nu mă vadă luna,
Roag-o calea să-şi urmeze, voi să scap de ochiul său.
Zi-i să meargă pe oriunde e suavă fericire,
Să-şi încarce a ei rază cu al florilor aromă,
Să zâmbească voluptăţii ce se naşte din iubire,
Dar să uite pe oricine a uitat că este om.
Junii Corupţi
de Mihai Eminescu
La voi cobor acuma, voi suflete-amagite,
Si ca sa va ard fierea, o, spirite-ametite,
Blestemul îl invoc;
Blestemul mizantropic, cu vânata lui gheara,
Ca sa va scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiara
Cu fierul ars în foc.
Desi stiu c-a mea lira d-a surda o sa bata
În preajma mintii voastre de patimi îmbatata,
De-al patimilor dor;
În preajma mintii voastre ucisa de orgie,
Si putreda de spasmuri, si arsa de betie,
Si seaca de amor.
O, fiarba-va mânia în vinele stocite,
În ochii stinsi de moarte, pe frunti învinetite
De sânge putrezit;
Ca-n veci nu se va teme Profetul vreodata
De bratele slabite, puterea lesinata
A junelui canit.
Ce am de-alege oare în seaca-va fiinta?
Ce foc far-a se stinge, ce drept fara sa-mi minta,
O, oameni morti de vii!
Sa va admir curajul în vinure varsate,
În sticle sfarâmate, hurii nerusinate
Ce chiuie-n orgii?
Va vad lungiti pe patul junetii ce-ati spurcat-o,
Suflând din gura boala vietii ce-ati urmat-o,
Si arsi pân-în rarunchi;
Sau bestiilor care pe azi îl tin în fiara,
Cum lingusiti privirea cea stearpa si amara,
Cum cadeti în genunchi!
Sculati-va!... caci anii trecutului se-nsira,
În siruri triumfale stindardul îl resfira,
Caci Roma a-nviat;
Din nou prin glorii calca, cu fata înzeita,
Cu faclele nestinse, puterea-i împietrita,
Poporul împarat.
Sculati-va!... caci tromba de moarte purtatoare
Cu glasul ei lugubru racneste la popoare
Ca leul speriat;
Tot ce respira-i liber, a tuturor e lumea,
Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume,
Ci-aievea s-a serbat.
Încingeti-va spada la dantul cel de moarte,
Aci va poarte vântul, cum stie sa va poarte
A topai în joc!
Aci va duceti valuri în mii batalioane,
Cum în paduri aprinse, mânat în uragane,
Diluviul de foc.
Vedeti cum urna crapa, cenusa reînvie,
Cum murmura trecutul cu glas de batalie
Poporului roman;
Cum umbrele se-mbraca în zale ferecate,
Si fruntile carunte le nalta de departe
Un Cezar, un Traian.
Cad putredele tronuri în marea de urgie,
Se sfarma deodata cu lantul de sclavie
Si sceptrele de fier;
În doua parti infernul portalele-si deschide,
Spre-a încapea cu mia rasufletele hâde
Tiranilor ce pier!
În darn rasuna vocea-mi de eco repetita,
Va zguduie arama urechea amortita
Si simtul lesinat;
Virtutea despletita si patria-ne zeie
Nu pot ca sa aprinza o singura scânteie
În sufletu-nghetat.
Si singur stau si caut, ca uliul care cata
În inima junimii de viata-i dezbracata
Un stârv spre-a-l sfâsia;
Ca pasarea de zboru-i din ceruri dizmetita,
Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încretita
Un trasnet ar purta.
Dar cel putin nu spuneti ca aveti simtiminte,
Ca-n veci nu se îmbraca în vestede vestminte
Misteriul cel sunt;
Caci vorba voastra suna ca plâns la cununie,
Ca cobea ce îngâna un cânt de veselie,
Ca râsul la mormânt.
Balada unui greier mic - George Toparceanu
Peste dealuri zgribulite,
Peste tarini zdrentuite,
A venit asa, deodata,
Toamna cea intunecata.
Lunga, slaba si zaluda,
Botezand natura uda
C-un manunchi de ciumafai,
Cand se scutura de ciuda.
Imprejurul ei, departe,
Risipeste-n evantai
Ploi marunte,
Frunze moarte,
Stropi de tina,
Guturai...
Si cum vine de la munte,
Blestemand si lacramand,
Toti ciulinii de pe vale
Se pitesc prin vagauni,
Iar macesii de pe campuri
O intampina in cale
Cu grabite plecaciuni...
Doar pe coasta, la urcus,
Din casuta lui de huma
A iesit un greierus,
Negru, mic, muiat in tus
Si pe-aripi pudrat cu bruma:
avocatnet.ro explicăm legislația
Gabriela Monica Ionescu, Consultant fiscal
justitiarul3 
pirvucristian 
ContSters74561