amanada a scris:
Vreau sa divortez rapid, sa ramana copilul si bunurile, casa si masina, mie.
E o utopie, stiu...
Doamnă, eu nu sunt specialist. nu sunt jurist, nu avocat. Am înţeles că vreţi un sfat şi risc să vă ofer unul din perspectiva cuiva care a trecut printr-un divorţ traumatizant, dincolo de limite.
chiar dacă unul dintre soţi calcă strâmb, nu e singurul vinovat. dumneavoastră însăţi recunoaşteţi că nu a mers bine de la început. Aţi fi putut rupe relaţia mai devreme, când consecinţele nu ar fi fost dramatice şi copilul nu ar fi existat.
ªtiu că e frustrant, dar capacitatea de-a recunoaşte propriile greşeli în această dramatică situaţie în care vă aflaţi e curativă şi vă ajută să mergeţi cu demnitate mai departe.
Nu cred că e nici moral şi nici demn să vă consideraţi atât de pură încât să-i luaţi principalului vinovat totul: banii şi mai ales copilul!
Copilul, mai ales, e şi al lui şi aşa va rămâne toată viaţa!
Dacă a greşit, soţul dumneavoastră va plăti pe tărâmul în care a eşuat - moral!
Cred că este incorect să doriţi să-l distrugeţi luându-i totul.
ªtiţi cum e, nimeni nu pleacă dintr-o căsnicie de bine ce-i e.
Amândurora v-a fost greu, el a cedat doar primul, fiind probabil mai slab.
Încercaţi să vă domoliţi furia, să priviţi omul care a greşit cu ochii de la prima întâlnire şi faceţi tot ce puteţi ca fiul, fiica, dumneavoastră să nu sufere privindu-şi părinţii cum se ...caftesc prin tribunale.
Pentru că niciun avocat nu ştie unde e buba cum ştiţi Dvs. şi pentru că niciun judecător nu ştie mai bine ce-i trebuie copilului al cărei mamă sunteţi.
E posibil ca şi soţul Dvs să fie la fel de dezorientat. Chiar dacă nu pare. Ati spus că e extrem de orgolios...
ªtiţi, unii suntem atât de orbi încât avem nevoie de un şoc ca să ne descoperim unii pe ceilalţi, ca să recunoaştem valoarea celui de lângă noi.
Un comportament demn din partea Dvs, mai cerebrală, ar putea întoarce ... râul în albia lui.
Nu rupeţi definitiv drumurile şi mai ales nu vă umpleţi sufletul cu răzbunare. ªtiu că nu o spuneţi dar asta vă doriţi acum. Nici nu vă condamn, sentimentul e omenesc. Vă sfătuiesc doar să nu-i cedaţi.
E ca un bulgăre care-l distruge pe cel care-l construieşte dar mai ales pe cei pe care-i iubeşte.
Dacă e musai, daţi-i soţului libertatea, dimpreună cu ce i se cuvine financiar şi acordaţi-vă şansa unui nou drum, fiindcă sunteţi extrem de tânără iar viaţa e plină de frumuseţe.
Cer aprioric scuze pentru îndrăzeală şi vă asigur de bunele mele intenţii şi de incapacitatea de-a vă putea condamna pentru orice aţi găsi nimerit să faceţi.