Admitere magistratura 2012

Nu va suparaţi, dar citind postările unora dintre voi, viitori magistrati, înţeleg de ce dreptatea era făcută la începuturile sale ( ale dreptului, adică) de înţeleptii satului... ªi, din câte ştiu eu, sunt încă societăţi civilizate unde nu ai voie să fii nici măcar avocat cu drepturi depline decât după un 35 de ani... Da, am o vârstă pentru care mă puteţi acuza de subiectivism atunci când spun asta(40+), dar staţi liniştiţi, nu am venit să vă spun că sunt... înţeleptul satului! Vreau să vă spun doar că de aici, de la mine, privind prin prisma experienţei mele de viaţă şi în domeniu, a ,,conştiinţei" mele, care m-a ajutat să folosesc ,,balanţa" destul de bine, prin multe... furtuni, se vede cam urât profilul viitorului tânăr magistrat, mânat de ambiţii pe care nu le recunoaşte, oarece frustrări, şi muuultă suficienţă! Mă îngrijorează viitorul acestei profesii dacă toţi aceşti tineri magistraţi de 20+ ar gândi şi s-ar comporta aşa! ªi spun asta ca actor social, excluzând orice legătură cu tagma! Conştiinţa, ştim cu toţii, ţine de raportarea fiecăruia la ce e ,,bine" sau ,,rău", dar pentru asta trebuie să ai, printre altele (cunoştinţe, logică, etc), şi mult echilibru, înţelepciune, ca om, ori ăsta e un proces care se desăvârşeşte odată cu vârsta! Toţi ne credem mai deştepţi decât părinţii noştri, dar de ce avem oare, câteodată, nevoie de sfaturi de la ei? Nu absolutizez...sfatul bătrânilor şi nu sunt retrogradă, cum m-aţi putea cataloga, iar dacă-mi permiteţi un ,,argument"(!), mi-am schimbat cariera la 37 de ani şi am concurat cu sute de tineri absolvenţi de dret pentru a o obţine postul pe care îl am. ªi da, în prezent îmi doresc să mai fac un ,,salt ", îmi doresc să fiu magistrat, dar nu pentru că am citit o carte care mi-a schimbat viaţa, ci pentru că am trăit o viaţă care mi-a schimbat...toate cărţile! Cred, la vârsta asta, că se poate orice dacă îţi doreşti, şi îi îndemn pe cei toţi cei mai tineri decât mine mine să-şi urmeze visele cu încredere! Nu sunt ipocrită, nu spun că îmi doresc asta pt că m-am trezit la 43 de ani că-mi curge ,,magistratura prin vene", deşi am crezut întotdeauna, în forul meu sufletesc, că sunt...cel mai drept dintre oameni! Îmi doresc această meserie pt tot ce înseamnă: statut, posibilitatea de a face ca lucrurile să devină drepte, nu doar să-ţi spui părerea, şi nu în ultimul rând, veniturile care îţi permiţ să duci un trai civilizat în ţara asta, lucru care devine din ce în ce mai important odată cu vârsta!

Julia79 a scris:

Ori nu ma exprim eu cum trebuie, ori cititi voi din doua in doua randuri. Am scris suspendare INTEMEIATA, deci omul indeplineste conditiile, nu are antecedente, prin urmare judecatorul A PREVAZUT ca nu va mai savarsi infractiuni. Si totusi, savarseste. Asta poti sa o prevezi, sau nu? Si daca da, lamuriti-ma cum...Am o carte de psihologie judiciara recent luata, poate ar trebui sa o citesc.

ai dat raspunsul singura

psihologie judiciara :-) butoi, desigur :-)

as mai adauga si o cercetare prin audiere de terte parti care cunosc potentialul inculpat.

vezi tu , suspendarea asta e prea usor aplicata.

Julia79 a scris:

Sim05, cam sunt de acord cu tine. Daca toti judecatorii care ar pronunta o solutie de admitere a plangerii, sau care ar suspenda conditionat o pedeapsa, sau care ar da efect circumstantelor atenuante si ar pronunta o pedeapsa mai usoara, si-ar face astfel de probleme de constiinta pentru conduita ulterioara a celui in cauza...am asista la sinucideri in masa.
Pentru asta avem recidiva, sporurile de pedeapsa, etc.
Nu spun ca nu e necesara constiinta, dar in momentul in care te decizi asupra unei solutii ai dosarul pe masa cu probe in el. Trecutul faptuitorului il poti contura, viitorul nu (decat pentru o scurta perioada de timp si asta numai daca-l inchizi). In privinta viitoarei conduite iti poti da numai cu parerea si poti aprecia tot in functie de actele dosarului. Nu o sa ma traga nimeni de urechi (cu atat mai putin eu) ca n-am prevazut ca cel caruia i-am dat o condamnare cu suspendare (intemeiata) se hotaraste sa mai comita in scurt timp o alta infractiune.

Parca printre scopurile pedepselor (sanctiunilor in contraventional) se afla totusi nu doar cel represiv si educativ, ci si cel preventiv. Iar cand legiuitorul se refera la preventie, intelege atat preventia generala, adica puterea exemplului, cat si preventia speciala, adica sa-i dai omului exact cat poate sa duca si cat merita astfel incat sa nu mai faca a doua oara. Daca nu credem in scopul preventiv si discutam filosofic de genul ca "cine imi garanteaza mie puncte puncte" atunci putem sa ne lasam de meserii si sa mergem sa ne facem calugari budisti intr-un templu tibetan si sa asteptam moartea si sfarsitul lumii, ca ele oricum vin, nu?

dreams_2011 a scris:

Julia79 a scris:

Ori nu ma exprim eu cum trebuie, ori cititi voi din doua in doua randuri. Am scris suspendare INTEMEIATA, deci omul indeplineste conditiile, nu are antecedente, prin urmare judecatorul A PREVAZUT ca nu va mai savarsi infractiuni. Si totusi, savarseste. Asta poti sa o prevezi, sau nu? Si daca da, lamuriti-ma cum...Am o carte de psihologie judiciara recent luata, poate ar trebui sa o citesc.

ai dat raspunsul singura

psihologie judiciara :-) butoi, desigur :-)

as mai adauga si o cercetare prin audiere de terte parti care cunosc potentialul inculpat.

vezi tu , suspendarea asta e prea usor aplicata.

Da, era o ipoteza extrem de generala. Concret...nu poti discuta decat pe un caz real. Nici macar miile de spete ICCJ nu releva fineturi de genul asta, cum ar fi limbajul corpului, "tremurul mainilor", paloarea fetei.
Eu am Tiberiu Bogdan si Ioan Santea, 2010.