plata dublei arvune

Clauza penala din 1298 este una suplinitorie intr-o vanzare, ok, dar nu vad nicio diferentiere intre arvuna si avans ca inteles, fie el juridic ori ca limbaj comun.
Astfel, numai faptul ca precizezi in contractul de promisiune ca se plateste o arvuna nu va face aplicarea art. 1298 daca nu exista o alta clauza penala intre parti. Si daca spui ca s-a platit un avans se va proceda la fel.
Avans apare numai la uzufruct in Codul civil, iar arvuna mai apare pe la locatiune.
Nu exista o clauza penala similara in sensul ca, daca o parte a platit arvuna locatiunii dar din culpa locatorului nu se va putea realiza locatiunea, locatarul va primi inapoi dublul.
Si nici nu se suplineste in vreun contract de locatiune lipsa clauzei penale cu art. 1298.
Prin urmare, fie avans, fie arvuna, pentru promisiunea de vanzare sau pentru vanzarea in sine e tot aia.
Imi e inca neclar de ce majoritatea doctrinei trateaza despre arvuna la promisiune, cand ea e o clauza proprie vanzarii... E ciudat la art. 1297 faptul ca pare a deroga de la institutia riscului pieirii bunului... aici da, sunt de acord ca 1297 face o struto-camila.
Dar discutiile sunt lungi...

In promisiunile de azi, indiferent ca se cheama arvuna sau avans, deseori daunele se evalueaza in functie de asta. Si nu inseamna ca partile convin alte lucruri fata de 1298, ci acelasi lucru. ASta arata ca arvuna sau avans, acelasi lucru inteleg partile azi...
Ca daca ne uitam la data elaborarii codului nostru civil actual... :secret: nici nu-i de mirare ca spune arvuna!

Nu sunt de acord ca stam diferit intr-o promisiune in functie de numai denumirea sumei de bani platita la incheierea ei, anume arvuna sau avans, ci de vointa partilor ce reiese din act.
Cat priveste daca primeste 2000 sau 3000, e cam ciudat fara o motivare sa evaluezi dauna unei parti ca fiind de 1000 de euro si a celeilalte de 2000...
CRed ca nici Codul civil nu face asta, iar cand spune ca se da dublul arvunei inapoi, asta inseamna ca da inapoi avansul, arvuna achitata de PC sau C si mai plateste daune de inca o data suma data ca avans... Iar daca e culpa PC sau C, acesta va plati la randul lui aceleasi daune estimate la valoarea arvunei.
De aia CC spune ca pierde arvuna, ca se compenseaza de fapt, PV tre' sa-i dea inapoi avansul (repunerea in situatia anterioara) iar PC sa-i plateasca daunele (in valoarea arvunei).
De altfel, 1297 vorbeste de compensari eventuale si e clar ca de la ideea asta a plecat si solutia din 1298.
Nu vad o echitate in Codul civil sa stabileasca el, nejustificat, ca PV si PC sufera daune in valori diferite, e o discriminare...
MIe imi pare clar ca este vorba despre repunerea in situatia anterioara in valoare de o arvuna si plata daunelor in valoare de o alta arvuna.
Cum se poate sa taxam diferit, asa, culpa unuia fata de celalalt? Pe ce considerente, numai ca-l cheama in act PV, respectiv PC?
IN situatii particulare partile pot conveni, motivat de situatia de fapt, sa stabileasca daune diferite pentru o parte de cealalta, corect, dar nu vad logica sa faca asta CC.
CHiar si cei care spun ca arvuna si avansul sunt chestiuni distincte juridic arata ca ambele sunt parte din pretul vanzarii, platita inainte. NU cred ca se trateaza diferit dupa cum se cheama avans sau arvuna... Adica sunt parte din pret, dar arvuna pana la un punct cand pierde caracterul asta... :O caci nu mai exista institutia repunerii in situatia anterioara insa exista institutia presupunerii ca una din parti sufera dublu fata de cealalta...
Unii autori spun chiar ca arvuna e o clauza antecontractuala... Ei bine, nu, e o clauza a vanzarii, iar faptul ca la conceperea notiunii de antecontract sau promisiune doctrina a luat cate ceva de aici si cate ceva de acolo nu este argument indeajuns sa spunem ca intr-o promisiune 1298 este subinteles in lipsa de alta clauza penala...

Deci eu cred ca arvuna se manifesta exact ca si avansul: el se da inapoi in toate cazurile in care nu s-a facut vanzarea, doar ca 1297-1298 stabilesc niste penalitati la aceeasi valoare cu arvuna, in caz ca partile nu au stabilit altfel.

Avansul şi arvuna reprezintă, practic, din punct de vedere al preţului, acelaşi lucru: o plată făcută în avans asupra preţului. Numai că, spre deosebire de avans (acont), care se restituie în cazul neexecutării contractului, arvuna (care poate avea şi rolul unei clauze de dezicere, dacă părţile au stipulat astfel) are un regim juridic diferit faţă de avans.

Cel în culpă este fie condamnat să piardă suma plătită cu titlu de arvună, fie obligat să o restituie îndoit dacă el este cel care a încasat-o. Prin urmare, nu există nicio diferenţiere între părţi în ceea ce priveşte condamnarea: oricare dintre ei ar fi în culpă, pierde o sumă de bani egală cu arvuna stipulată.

De altfel, este posibil ca din suma de bani plătită cu titlu de avans, o parte să fie cu titlu de arvună, ceea ce înseamnă că acela care este în culpă va fi condamnat să piardă arvuna (dar are dreptul la restituirea diferenţei dintre avans şi arvună) sau va fi obligat să restituie întreg avansul plus valoarea arvunei stipulate.

O spune explicit şi Dan Chirică (Tratat de drept civil - contracte speciale, Ed.C.H.Beck, 2008, pag.299, subsol), făcînd diferenţierea între avans asupra preţului şi arvună.

De altfel, faptul că art.1297 C.civil defineşte arvuna ca fiind o clauză accesorie subliniază că arvuna nu este un simplu avans asupra preţului, iar doctrina subliniază că ea trebuie stipulată expres, în lipsa acestei stipulaţii exprese suma de bani achitată rămînînd un simplu avans lipsit de efectele specifice arvunei.

Conchizînd, art.1298 nu are aplicare ca şi cadru general, ci doar cînd părţile au stabilit expres clauza de arvună.

themis a scris:

Cel în culpă este fie condamnat să piardă suma plătită cu titlu de arvună, fie obligat să o restituie îndoit dacă el este cel care a încasat-o. Prin urmare, nu există nicio diferenţiere între părţi în ceea ce priveşte condamnarea: oricare dintre ei ar fi în culpă, pierde o sumă de bani egală cu arvuna stipulată.

Corect, pentru ca actioneaza exact ca avansul: se returneaza avansul si se plateste penalitatea de catre partea culpabila. Doar ca, mai pe scurt, legiuitorul a zis asa, cu returnarea, respectiv plata dublului...
Stiu ca asa zice Chirica, dar nu imi pare asta argument. Stanculescu sau Boroi spune ca e o clauza antecontractuala, cand e a vanzarii...
Faptul ca imi spune un doctrinar nu-mi ajunge ca si argument.
Nu mai retin Deak ce sustinea...
Mai sunt pareri care sustin ca asta e o clauza de dezicere, ca fiecare parte isi rezerva dreptul de renuntare unilaterala... sau am mai citit de caracterul supletiv al cauzei, ceea ce contrazice ideea de musai szipulare expresa, mai ales ca 1297-1298 parca nu spun ca "se poate" ci cum se va face in cazul unei astfel de vanzari cu arvuna... Deci daca nu se prevede, se plica asta.
Repet: nu vad cum acioneaza difrrit de avans, vad ca actiineaza la fel cu, am spus, exceptia riscului pieirii bunului etc. Aici, da, legiuitorul contrazice regula si nu vad de ce.
Mai spune si ceva de rezilierea vanzarii parca... nu tocmai ok...
Asa ca, daca desfacem clauza asta penala si o analizam, vedem ca nu e mai mult ca o repunere in situatia anterioara si plata unei penalitati. Egale pentru ambele parti, corect.
Dar din ce arati tu mai sus, sunt cazuri in care o mparte plateste penalitati 2000 plus avansul si caz in care plateste 2000 cu totul. Eu nu cred ca se poate asta decat in caz de contracte foarte bine argumentate, cu exceptii si situatii clare, distincte.

In cazul avansului ne putem afla in prezenta unui contract de vanzare cumparare si nu in situatia unui precontract de vanzare cumparare.
Clauza penala nu are o legatura directa cu avansul.Se poate stabili o clauza penala si fara plata unui avans din pretul vanzarii.

avocat Claudiu Lascoschi

Dacă părţile stabilesc în antecontract, pe lîngă obligaţiile de a vinde şi de a cumpăra (deci, de a încheia contractul de vînzare), că preţul este de 10.000 lei, din care s-a achitat la data semnării antecontractului suma de 1.000 lei cu titlu de avans din preţ, şi că restul de preţ, adică 9.000 lei, se va achita la data încheierii în formă autentică a contractului de vînzare-cumpărare, atunci ce poate fi actul încheiat decît un antecontract (promisiune sinalagmatică de vînzare-cumpărare) iar suma de 1.000 lei un avans (aconto) asupra preţului bunului obiect al contractului?

In cazul în care contractul nu se va încheia, iar partea îndreptăţită nu se va adresa instanţei cu o cerere în prestaţie tabulară, avansul se restituie promitentului cumpărător, iar partea în culpă va fi obligată, la cererea celeilalte părţi, la daune interese.

Dacă suma de 1.000 lei este stabilită cu titlu de arvună, ea rămîne tot avans din preţ, atîta doar că în cazul în care nu se va încheia contractul din culpa PV, acesta va fi obligat să restituie dublul sumei de 1.000 lei, iar dacă nu se va încheia din culpa PC, acesta va pierde suma achitată cu titlu de arvună.

Clauza de arvună poate primi, în funcţie de prevederile exprese din contract, fie un rol de garanţie a încheierii contractului, fie un rol de clauză de dezicere.

Mai româneşte nu ştiu să mă exprim. :D