Despre webinarii
Doar abonații premium au acces regulat la webinariile premium, realizate împreună cu specialiști de top, pe o multitudine de domenii - de la legislația muncii și fiscalitate până la cea de mediu sau GDPR.
Informațiile oferite de specialiști au o utilitate imediată și vin să rezolve probleme reale cu care orice companie se confruntă.
Textul e mai jos, provocarea e sa o traducem intr-o forma cat mai corecta si fluenta, astfel incat cititorul de limba romana sa poata intelege atat spiritul cat si forma poeziei.
Premiul e publicarea poeziei declarate ca fiind cea mai buna traducere intr-o editie de weekend a Avocatnet.ro, intr-un articol special dedicat acestei poezii.
Ce spuneti? Merita incercat?
Iata poezia:
Titlul este: The Old Astronomer to His Pupil sau, o alta denumire sub care este cunoscuta, The Old Astronomer.
Reach me down my Tycho Brahe, I would know him when we meet,
When I share my later science, sitting humbly at his feet;
He may know the law of all things, yet be ignorant of how
We are working to completion, working on from then to now.
Pray remember that I leave you all my theory complete,
Lacking only certain data for your adding, as is meet,
And remember men will scorn it, 'tis original and true,
And the obliquy of newness may fall bitterly on you.
But, my pupil, as my pupil you have learned the worth of scorn,
You have laughed with me at pity, we have joyed to be forlorn,
What for us are all distractions of men's fellowship and wiles;
What for us the Goddess Pleasure with her meretricious smiles.
You may tell that German College that their honor comes too late,
But they must not waste repentance on the grizzly savant's fate.
Though my soul may set in darkness, it will rise in perfect light;
I have loved the stars too fondly to be fearful of the night.
What, my boy, you are not weeping? You should save your eyes for sight;
You will need them, mine observer, yet for many another night.
I leave none but you, my pupil, unto whom my plans are known.
You "have none but me," you murmur, and I "leave you quite alone"?
Well then, kiss me, -- since my mother left her blessing on my brow,
There has been a something wanting in my nature until now;
I can dimly comprehend it, -- that I might have been more kind,
Might have cherished you more wisely, as the one I leave behind.
I "have never failed in kindness"? No, we lived too high for strife,
Calmest coldness was the error which has crept into our life;
But your spirit is untainted, I can dedicate you still
To the service of our science: you will further it? you will!
There are certain calculations I should like to make with you,
To be sure that your deductions will be logical and true;
And remember, "Patience, Patience," is the watchword of a sage,
Not to-day nor yet to-morrow can complete a perfect age.
I have sown, like Tycho Brahe, that a greater man may reap;
But if none should do my reaping, 'twill disturb me in my sleep
So be careful and be faithful, though, like me, you leave no name;
See, my boy, that nothing turn you to the mere pursuit of fame.
I must say Good-bye, my pupil, for I cannot longer speak;
Draw the curtain back for Venus, ere my vision grows too weak:
It is strange the pearly planet should look red as fiery Mars,
God will mercifully guide me on my way amongst the stars.
Vino-al meu mic Tycho Brahe, o să-l ştiu când o să-l văd,
să-i arăt ştiinţa mea nouă când umil în palme-i şăd.
Legea tuturor o ştie, dar n-avea de unde-afla
cum urnim spre împlinire ce-ncepuse-n vremea sa.
Eu îţi las, să ţii tu minte, teoria mea-ncheiată;
îi lipsesc unele date, dar le-adaugi tu odată.
Ţine minte:-o vor huli, că e nouă şi corectă
şi ruşinea de-a fi altfel te va hăitui infectă.
Mi-eşti elev, si fiind elev, gura lumii ştii cât face,
am şi râs de mila ei, ne-am şi bucurat când tace,
fără pierdere de vreme pentru om şi-a lui voinţă,
fără Muzele Plăcerii şi a lor nesocotinţă.
Zii-i Colegiului German că-i târziu premiul restant,
dar să nu regrete soarta unui urâcios savant.
Sufletul mi-apune-n umbră, dar se urcă-n alb de lapte
Prea mult stelele-am iubit să mă tem acum de noapte.
Dar băiete, doar nu plângi? Ochii-s pentru văz să-i ţii!
Telescopul meu, cu ei, vei privi nopţile mii.
N-am pe nimeni, doar tu ştii, câte-am scris şi ce anume.
Tu şopteşti „m-ai doar pe mine” şi „te las singur pe lume”?
Ia-mă-n braţe! De când mama mi-a lăsat sărut pe gene,
am simţit cum îmi lipseşte nuştiuce din corp şi vene.
Mintea mea nu prea pricepe, puteam fi mai bun cu tine,
să te preţuiesc de-aproape: eşti ce las eu după mine.
Zici că „n-am fost rău nicicând?” Da, trăim mai sus de ceartă,
dar exact răceala calmă e greşeala-n a mea soartă.
Tu mai ai mintea curată, pot încă a te îndruma
să serveşti măreţei ştiinţe. O s-o-naintezi? Da, da!
Mai sunt unel-ecuaţii, mi-ar plăcea să le-am dintâi,
să m-asigur că-n deducţii logic şi corect rămâi.
Nu uita: „răbdare”, „rabdă” sunt vorbe de-nţelepciune,
nu poţi azi, şi nici chiar mâine, s-ajungi la perfecţiune.
Am sădit, ca Tycho Brache, să culeag-un om mai mare,
dacă nimeni nu culege, voi avea în somn coşmare.
Deci fii-ncrezător şi-atent, ca şi mine, n-ai un nume,
dar să te păzeşti s-ajungi să vânezi doar un renume.
Rămas bun acum, eleve, nu mai pot vorbi, perdele
dă-le să-l văd pe Luceafăr, cât mai am în ochi putere.
Straniu-i ca planeta albă e ca Marte sângerie,
Dumnezeu mă va conduce pe-al meu drum prin stele-o mie.
Superba traducere. Mi se pare mai frumoasa decat poezia originala.
Cum competitia stimuleaza, am mai modificat una-alta pentru ca incercand sa redau ce am inteles din poezie ma indepartasem bine de text .
Imbratiseaza-ma, mic Tycho Brahe, peste putin il intalnesc,
Gandindu-ma la ce-am lasat, umil de jos o sa-l privesc;
O fi stiind legile firii, dar despre noi poate nu stie
Cum am muncit si inc-o facem sa construim o teorie.
Aminteste-ti cand te rogi ca eu ti-am spus tot ce-am stiut,
O sa completezi desigur, mai mult de-atat nu am putut,
Dar sa nu uiti de dispretul ce-nsoteste-o noutate,
Si cand barfa te-amaraste, nu uita s-o lasi in spate.
Fiind elevul meu, baiete, dispretul tu l-ai acceptat,
Ne-a amuzat compatimirea, ne-am bucurat cand ne-au uitat,
Tu ignora viclenia si tovarasia lor;
Sunt la fel ca falsul zambet al Doamnei Placerilor.
Colegiul German sa stie ca m-a onorat tarziu
Pocainta irosita - soart-a vrut nu mai fiu.
Chiar de ajunge-n intuneric, sufletu-mi se va-nalta
Si din dragoste de stele noaptea o va saruta.
Hei, plangi? Opreste-te, cu ochii obositi nu poti
Sa fii observator de stele, ti-i trebuie in multe nopti.
Doar tu, urmasul meu in stiinta, esti cel ce planurile-mi stii.
De ce soptesti ''Sunt numai eu''? Iti spun ''Mai bine singur e sa fii''.
Ei, hai, saruta-ma ca mama cand fruntea-mi binecuvanta,
De-atunci si pan-acum, intr-una, mereu am cautat ceva;
Zau, nu prea stiu daca puteam mai bun decat sunt azi sa fiu,
Dar nu-i nimic, te-am invatat si-o sa continui, asta stiu.
''De-am fost intotdeauna bun''... Am fost, n-am stiut de cearta,
Indiferenta insa face-oricui o viata cam desarta;
Dar sufletul iti e curat, deci simt ca te-as putea
Pune in slujba stiintei noastre, stiu sigur ca vei vrea.
Mi-ar fi placut inca ceva sa calculez cu tine
Ca sa fiu sigur ca gandesti logic, corect si bine;
Tu tine minte ca Rabdarea-i secretu-ntelepciunii
Nici ''azi'', nici ''maine'' n-au contat in tot progresul lumii.
Am semanat, ca Tycho Brahe, stiinta intr-un om,
Dar daca roade n-as avea, m-as zvarcoli in somn.
Asa ca fii atent, fii grijuliu: desi nici tu n-ai faima,
Ai grija, dragule, sa fugi de simti ca ea te cheama.
Nu prea mai pot vorbi, copile, iti spun La revedere,
O draperie trage, la Venus m-as uita pana mai am vedere:
Ciudat, planeta sidefie e-n flacari ca si Marte,
Si El ma ia... de-acum de stele nimic nu ma desparte.
M-am tot gandit oare ce am scris de te-am ''inrosit'' asa si am ajuns la concluzia ca m-am exprimat aiurea: m-am referit prin ciuruire la faptul ca poezia nu mi s-a parut deloc usoara dar n-am avut curaj sa ma plang de asta :)
Hello!
Felicitări tuturor pentru prestaţie, sunteţi foarte buni :bow:
Eu mai aveam ceva de terminat, şi, fiindcă toţi aţi tradus poezia integral , am facut şi eu un ultim efort:)
1.Se va-mplini, ştii, Thycho Brahe, vom face curând cunoştinţă,
În faţă-i voi îngenunchea, chiar de deţin atâta ştiinţă,
El ştie-a lucruilor lege, dar ignorant tot poate fi
Cât noi muncit-am să creem, să construim noi teorii.
2.Te roagă şi adu-ţi aminte, completă-avem o teorie,
Cu date certe tu vei face , ca ea viabilă să fie
Reţine, oamenii, şi noul , şi-originalul pot huli
Iar noul ce-l aduci, povară, uşor îţi poate deveni.
3.Elevul meu, ştii de la mine-a dispreţului însemnătate
Părtaşi noi fost-am la păcate, la bucurie şi la toate,
Dar nu-ţi fă din păcate prieteni. O scurtă adiere
Să fie doar , cu fals surâs , a voluptăţii muză când îţi cere.
4.A Colegiului German, recunoaştere târzie,
Eo risipă de acum, pentr-un savant ce-a fost să fie,
Sufletu-mi, în întuneric, îmi radiază de lumină
Cât stelele iubesc n-am teamă, de -adânca noaptea ce-o să vină.
5. Băiatul meu, tu de ce plângi? Păstrează-ţi ochii pentru vedere,
Îţi vor fi necesari, cercetătorule, în nopţi, pentru-a privi spre alte sfere,
Doar tu şti planurile mele, şi nimeni altul nu le ştie
Pe mine doar mă ai, îmi murmuri, de ce îmi laşi viaţa pustie?
6. Sărută-mă, de când mama-mi dăruia pe frunte al ei sfânt sărut,
Ceva în mine s-a schimbat, să pot mai mult, mai mult am vrut,
Nu-mi e uşor a înţelege -- mai bun să fiu de aş putea ,
Te-aş preţui cu-nţelepciune, ca pe ceva ce pot lăsa în urma mea.
7. Am fost întotdeauna bun? Nu, n-am avut timp de dispută
Căci calma mea răceală, a fost greşeala absolută,
Dar tu esti ne-ntinat, şi poţi fi următorul care
Pentru-al ştiinţei scop tu să trăieşti, îţi vei urma această cale oare?
8. Vom dezlega o parte din probleme împreună
Ca impăcat să fiu, că teoria adevărat şi logic îţi răsună,
Reţine deci, ,,răbdarea,,-i apanajul celor înţelepţi
Nici astăzi , şi nici mâine , nu dau constanţă unei vieţi.
9. Ca Tycho Brahe, am descoperit , şi-aştept răsplata
Însă de nimeni nu mă va citi, mi se va tulbura serenitatea,
Fii deci atent şi-ncrezător, dar totuşi, nu lăsa un nume,
Fugi de ispita care-ndeamnă cum să devii faimos în lume.
10. E timpul ca să plec, copile, mult nu voi mai putea vorbi,
Tragi cortina pentru Venus, înainte ca vederea a-mi slăbi
Ciudat, ca-nflăcărata Marte îmi pare-acum planeta cea din perle,
Sper doar , ca Domnul , să îmi arate drumul sigur printre stele.
avocatnet.ro explicăm legislația
Ana Cristina Margu Birou de mediator , Mediator
POPA GHEORGHE 
ContSters181996 
stelarman