Va conjur, intru edificare sa cititi o splendida pledoarie, o minunata argumentare a deontologiei profesionale, a modului in care ilustrii predecesori faceau din meserie o ARTA in adevaratul sens al cuvantului si intru o analiza pertinenta a temei propuse mai sus. O lucrare magnifica, rara, din fericire pusa la dispozitie de
[ link extern ]
Citez (dactilografierea imi apartine, pagina fiind protejata impotriva sindromului copy/Ponta/paste)
" Sa presupunem ca acel client este un infractor. Oricare ar fi gravitatea faptului savarsit, avocatul, in principu, abstractie facand de importanta onorariului si de rasunetul probabil al pricinei, slobod este, sub unica indrumare a constiintei sa primeasca apararea, pentru ca, dupa cum observa Saillard, in materie penala, nu-i pricina, oricat ar fi ea de ingrata, care sa nu merite de a retine atentia avocatului" si urmeaza " Avocatul nu trebuie sa refuze de a apara pe un infractor sub pretextul ca-l socoteste vinovat, caci, prin negurile celei mai temeinice invinuiri tot mai licaresc anumite nadejdi: indoielile asupra calificarii, justa proportionalitate a pedepsei, diminuarea responsabilitatii, prin rlevarea circumstantelor usuratoare;"..."Pentru un avocat care isi cunoaste profesiunea si isi respecta meseria
nu exista un proces compromitator Exista numai pericol de compromitere pentru avocat cand ar pleda intr-un proces in care ar fi obligat sa sustina o teza contrarie optiunilor sale politice sau religioase, afara numai, daca cu demnitate si talent, stie sa se inalte deasupra cauzei spre a infatisa numai
Apararea. Mai incolo
...de indata ce avocatul se gaseste in prezenta unui client care ar voi sa adopte, in aparare, un sistem contrariu adevarului, care nu-i ingaduie o aparare onesta sau repugna onoarei sale profesioanle, va intrebuinta toate mijloacele utile de persuasiune pentru a-l convinge sa-si schimbe parerea. daca nu reuseste, va renunta la aparare, cu singura conditie ca aceasta renuntare sa se faca fara prejudicierea repturilor acuzatului, (...) daca nu avocatul va trebui sa asiste pe client, marginindu-se la o asistenta pur materiala si, de va fi nevoie, va pune doar concluziile in chestiunile de drept sau procedurale. Mai spune autorul...
apararea clientului pe care avocatul il crede inocent nu va fi aceasi cu cel pe care-l stie culpabil..si mai apoi ..
.Clientul trebuie sa aiba in avocatul sau o incredere nelimitata si aceasta incredere nu poate fi garantata decat prin disciplina secretului profesional care primeaza peste orice alte indatoriri
Va dezvaluiam mai multe dar e destul de tarziu si nu vreau sa va rapesc placerea de a descoperi singuri fatetele pretioase ale disertatiei...doar o pecizare de final:
Rolul sau (al avocatului) este o tesatura de incredere si onorabilitate, prima lui datorie este de a nu-i insela cu buna stiinta pe judecatori, oricare ar fi dorintele si insistentele clientului, nu trebuie sa uite ca la bara el isusi este un organ al justitiei
- Decanul Pouillet. Cu stima, Mathushalem.