Da, interesant. Eu am găsit altceva, dar nu am acum ceva disponibil .
Totuşi, lucurile stau diferit. În sensul că, omul din speţă alimenta şi făcea curse în interes personal. El nu trecea în documente întreaga cantitate de combustibil , ori o trecea, dar nu o putea justifica.
Pe când aici avem un caz de sustragere din rezervor a combustiblului . Adică acţiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, cu scopul de a şi-l însuşi pe nedrept.
Trebuie să ne gândim şi la acţiunea descrisă în norma de incriminare- verbum regens. La furt există luarea , ceea ce utilizatorul nostru a făcut, pe când la delapidare , făptuitorul trebuie să facă una dintre acţiunile alternative : folosirea, însuşirea, traficarea.
Dacă am exclude din discuţie cardul de combustibil ar fi mai simplu de ajuns la o concluzie.
Procurorii de la Parchetul Curţii de Apel Timişoara l-au trimis în judecată pe un şofer angajat la o societate din subordinea CFR, care a reuşit să fure aproape 80 de tone de motorină în trei ani. Prejudiciul este de peste 300.000 de lei, din care s-a recuperat doar 10 la sută.
„Inculpatul, în calitate de conducător auto, a folosit în interes personal cardurile de credit alimentare combustibil, personalizate pe numerele de înmatriculare ale autoturismelor ce i-au fost încredinţate pentru a-şi desfăşura activitatea”, arată procurorii.
[ link extern ] #
[ link extern ] /
În fine ,discuţia rămâne deschisă :)