michaeleduard a scris:
De asemenea o grila considerata de mine gresita (si evident contestata) este cea de la procedura civila cu data desfacerii casatoriei in cazul in care actiunea de divort este continuata de mostenitori si admisa de instanta din culpa exclusiva a paratului.
Art. 925 alin. (4) Ncpc indica expres solutia considerata corecta pe barem.
Problema mea este urmatoarea:
Potrivit dispoziţiilor art. 382alin. (2) din Noul cod civil: “Prin excepţie, dacă acţiunea de divorţ este continuată de moştenitorii soţului reclamant, potrivit art. 380, căsătoria se socoteşte desfăcută la data decesului.”
"Data desfacerii căsătoriei” este o chestiune de natură substanţială şi nu procedurală astfel încât în această materie în caz de conflict între norma de drept procesual şi cea de drept substanţial trebuie acordată prioritate celei din urmă. Norma procedurala prin definitie este destinata doar aplicarii normei de drept substantial, nu poate intra in conflict cu aceasta si nu i se poate in niciun caz acorda preferinta
În toate ediţiile publicate ale Noului cod civil (actualizat la zi) dispoziţia legală prevăzută la art. 380 alin. (2) apare ca fiind în vigoare.
Consider că dispoziţiile art. 925 alin. (4) Ncpc trebuie interpretate coroborat cu dispoziţiile art. 382 alin. (2) şi art. 385 alin. (1) Ncc.
Astfel, întocmai precum în cazul unui “divorţ obişnuit” (în care nu a intervenit decesul reclamantului) în care data desfacerii căsătoriei se socoteşte cea a rămânerii definitive a hotărârii de divorţ, în schimb regimul matrimonial încetează între soţi de la data introducerii cererii de divorţ, tot astfel şi în cazul excepţional în care reclamantul a decedat şi acţiunea continuată de moştenitori este admisă, data desfacerii căsătoriei urmează a fi considerată data decesului reclamantului (aşa cum o spune textul de lege / norma substantiala, art. 382 alin. 2 Ncc), în schimb regimul matrimonial încetează de la data introducerii cererii de divorţ de către reclamantul decedat (pentru a nu fi lezate în vreun fel drepturile succesorilor legali sau testamentari ai defunctului reclamant).
Întrebarea contestata se referea la “data desfacerii căsătoriei”, care nu poate fi alta decât cea a decesului reclamantului. Dacă întrebarea s-ar fi referit la data încetării regimului matrimonial, răspunsul corect ar fi fost varianta a: “data introducerii cererii de divort”.
Considerăm că intenţia legiuitorului nu a fost aceea ca prin redactarea art. 925 alin. (4) din Ncpc să modifice în vreun fel dispoziţiile de drept substanţial în materie, în speţă art. 382 alin. (2) Ncc, ci să accentueze în mod deosebit faptul că regimul matrimonial încetează de la data introducerii cererii de divorţ şi în ipoteza decesului reclamantului şi continuării acţiunii de către moştenitori.
Soluţia se impune pentru identitate de raţiune (“Ubi eadem est ratio, eadem solution esse debet”) între situaţia pârâtului din cadrul unui “divorţ obişnuit” (în care nu a decedat reclamantul) şi un divorţ excepţional (în care acţiunea este continuată de moştenitorii reclamantului decedat), întrucât soţul pârât nu poate fi considerat vinovat de intervenirea unui eveniment (moartea reclamantului) asupra căruia nu a avut niciun control şi pe cale de consecinţă nu i se poate agrava situaţia legală în lipsa oricărei culpe.
Astept cu nerabdare sa vad solutia la contestatie, desi.. din ce am vazut verificand arhiva anilor anteriori.. contestatiile la barem nu se admit niciodata.
Si eu gresit grila asta.Am bifat ca in Codul civil. Ce punctaj ai obtinut?