trope_doi a scris:
Nu comentez despre a inclina balanta in favoarea religiei sau a stiintei, comentez despre necesitatea unui ECHILIBRU, fara de care se ajunge la extremism!
Nu pledez pro sau contra unei teorii, ci pledez pt a fi cunoscute ambele. Pledez pt libertatea de a alege – convingerea copiilor de 7-12 ani, care zilnic vad simboluri religioase si sunt dusi la biserica "in grup” isi formeaza o personalitate puternic influentata de aceste manifestari.
Tocmai: fiecare are dreptul sa aleaga! Dar cum sa aleg intre dogma religioasa si o teorie stiintifica daca despre existenta teoriei nu ma informeaza nimeni?
De unde deductia ca cineva ar fi obligat sa practice o anume religie? De unde ideea ca poti critica ceea ce nu cunosti? Cine ar vrea sa critice ar trebui sa cunoasca ceea ce critica (sau lauda!) – deci, nu e nimic meschin in dorinta de a cunoaste!
Cele doua teorii nu se exclud una pe cealalta... Chiar si Darwin credea in existenta lui Dumnezeu. Dar nu despre credinta e vorba in acest subiect!
Dvs., trope_doi, nu luati in calcul si rolul pe care il are sau pe care ar trebui sa il aiba familia in educatia oricarui copil.
In sfarsit, in seara aceasta "ardeti" mai putin de indignare si ati expus subiectul mult mai rational. Si aseara subiectul era prezentat rational, dar se simtea cum va ineaca indignarea atunci cand l-ati expus. Si eu reactionez identic atunci cand ma lovesc de o situatie absurda si complet prosteasca.
Pledez si eu pentru echilibrul despre care scrieti, dar apreciez ca acesta nu poate fi decat rodul educatiei familiei. Rolul scolii in aceasta chestiune este extrem de redus.
Unui copil trebuie sa i se ofere informatiile necesare si corecte de catre familie, pentru a putea, mai tarziu, sa aiba libertatea de a alege, in functie de educatie, de cunostintele dobandite la scoala sau oriunde altundeva, cunostinte pe care le va cerne singur prin propria sita a gandirii.
Imi amintesc ca am enervat-o pe invatatoarea fiicei mele si cu Darwin, printre alte cunostinte pe care apreciam ca trebuie sa le aiba inca de la 6-7 ani, dar copilul meu este mai pretios pentru mine decat pretiozitatile invatatorilor si profesorilor. Scoala este, oricum, la acelasi "nivel" ca cel de acum 26 de ani, cand aveam varsta fiicei mele.
Trag concluzia pe care o aplic in privinta fiicei mele: copilului tau ofera-i tot, fara a te baza pe scoala sau pe diverse persoane, si lasa-i libertatea sa gandeasca si sa aleaga singur ce accepta si ce drum urmeaza.
Consilier juridic, dar, mai intai de toate, mama,
Gabriela Pintea