cum poate comisia de disciplina sa stabileasca obiectiv gravitatea actiunii mele? cine stabileste sanctiunea? comisia sau angajatorul? in cazul in care daca nu am ales demisia de "buna voie" si un alt post in loc ci am ales cercetarea disciplinara, care sunt sansele de concediere cand stii foarte clar de la inceput ca alegand comisia ti s-a spus ca se va incheia cu desfacerea contractului de munca disciplinar?
imi raspunde si mie cineva????????????????:worthy:
ce faci cand avocatul spune ca nu ai nici o sansa in instanta deoarece poate fi subiectiva? sa ceri stramutarea in alt oras? ce presupune asta?care sunt sansele?
Potrivit art.37 C.proc.civ., strămutarea unei pricini de la o instanţă la alta de acelaşi grad, poate fi dispusă în următoarele 3 situaţii :
a) când una din părţi are două rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv printre magistraţii instanţei sau asistenţii judiciari ai instanţe;
b) pentru motive de bănuială legitimă;
c) pentru motive de siguranţă publică.
Nu cred ca putem sa va dam un procentaj in ceea ce priveste sansele dvs intr-un litigiu ... Strămutarea pricinilor, de la o instanţă la alta, intervine în cazurile arătate de lege, ori de câte ori judecata în bune condiţii a pricinii la instanţa competentă, care a fost sesizată ar putea fi periclitată, datorită unor împrejurări de natură a pune sub semnul îndoielii obiectivitatea şi prestigiul instanţei.
Art.37 alin.2 C.proc.civ. dispune că “bănuiala se socoteşte a fi legitimă ori de câte ori se poate spune că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor pricinii, calităţii părţilor sau vrăjmăşiilor locale”. În practică, acesta este cel mai frecvent motiv de strămutare invocat. Circumstanţele invocării lui au un caracter general, legiuitorul având în vedere împrejurări de o gravitate însemnată care ar putea pune în primejdie obiectivitatea şi imparţialitatea judecătorilor.
Partea care invocă bănuiala legitimă trebuie să dovedească împrejurările ce o determină să aprecieze neobiectivitatea instanţei de judecată. Numai motive sau împrejurări serioase şi certe, din care să reiasă imparţialitatea judecătorilor sunt de natură să îndreptăţească o asemenea cerere. Invocarea unor greşeli de judecată (respingerea unei probe solicitate, pronunţarea unei hotărâri interlocutorii care face să se prefigureze rezultatul judecăţii, etc.) nu pot constitui temeiuri suficiente pentru strămutarea pricinii, acestea fiind îndreptate prin exercitarea căilor de atac.