Instanta nu a luat in seama acordul intre parinti

Este normal ca instanța să nu țină cont de o tranzacție în care părinții se „înțeleg” să „plătească bani” pentru un program de vizitare mai extins.

Pensia e pentru cheltuielile de întreținere, iar programul de vizitare e pentru ca minorul să păstreze legătura cu tata. Cele două drepturi/obligații nu se pot tranzacționa așa cum nu se poate tranzacționa interesul copilului. E vorba de un drept personal nepatrimonial al copilului care nu este evaluabil în bani.

Este adevarat ceea ce ziceti insa intelegerea parintilor viza ceva iar instanta a dat doar ce a vrut ea...
Intelegerea dintre parinti era viciata daca nu se intelegeau pentru tot si apreciez ca ar fi fost just sa se respinga intreaga intelegere si nu doar sa accepte o parte din ea.
Adica intelegerea forma un intreg, iar instanta a ignorat intelegerea totala a partilor ceea ce inseamna ca nu s-au mai inteles...si daca nu s-au mai inteles inseamna ca nu mai exista intelegere...
Depasirea cotei de 25% este un aspect care nu imi pare in regula din moment ce...nu s-au mai inteles...

In fine...este posibil ca instanta sa fi considerat acordul tatalui ca si o sustinere si nu ca o intelegere ceea ce iarasi poate da nastere la ample discutii.
Nu ar fi de mirare sa o considere o renta lunara...daca o luam altfel...sau cine stie ce altceva...dar ramane cauza ilicita...

Fara a se vedea modul in care a motivat instanta este greu de inteles...
Parerea este ca aceste procese de dreptul familiei nu prea au legatura cu dreptul si se pot da destul de usor hotarari arbitrare...sub umbrela asa zisului interes suprem al minorului...

Parintii pot ignora insa hotararea instantei si sa isi vada de treaba lor asa cum s-au inteles, in fapt, in intelegerea lor.
Hotarea judecatoreasca nu trebuie respectata daca parintii se inteleg.

Din câte am înțeles părinții au vrut să încheie un soi de tranzacție.

Instanța a luat act de faptul că părintele care plătea pensia de întreținere a vrut să plătească mai mult. Probabil că în dispozitiv s-a consemnat acordul valabil exprimat de acesta pentru acea sumă mai mare. În aceste condiții nu cred că depășirea cotei legale a pensiei din venit este o problemă. În fond este o cotă maximă ce se poate impune celui ce plătește dar nimic nu-l poate obliga pe acesta să nu o depășească.
În fond, părintele respectiv, dacă poate încheia un act notarial prin care se obligă să plătească o anumită sumă lunar, de ce nu s-ar putea consemna acordul lui de voință și prin hotărâre judecătorească?

Problema cu modificarea programului de vizitare ar fi fost „contraprestația” celuilalt părinte, dar instanța a respins se pare această „tranzacție”, ceea ce mi se pare normal.

Practic s-a dat o hotărâre prin care s-a luat act de voința părintelui obligat la plata pensiei de întreținere de a plăti mai mult (ceea ce este în interesul copilului), dar s-a respins capătul de cerere cu privire la modificarea programului de vizitare considerându-se ca neîntemeiat (acesta nefiind în interesul minorului).

Aș fi curios să văd motivarea. Se poate ca din motivare să nu rezulte tocmai așa, dar după părerea mea cam asta a fost logica instanței.

Poate instanta a considerat ca intelegerea intre parti privind programul de vizitare nu este in interesul copilului.
Poate a considerat ca a locui zece zile cu la unul dintre parinti si 20 la celalalt, luna de luna, nu ii ofera copilului gradul de stabilitate si siguranta necesara dezvoltarii.
Audierea de catre instanta a copilului probabil ca a avut loc in prezenta unui psiholog care sa faca evaluarea situatiei si raspunsurilor acestuia si care a facut o recomandare judecatorului.

In privinta faptului ca partile nu pot tranzactiona... e discutabil vazand dispozitiile legii 192/2006. Am strigat ani de zile ca nu se poate face tranzactie si, din pacate, unele instante le incuviintau. :(
Nu sunt de acord cu ele si avem un noroc cu faptul ca azi Codul civil le trece prin sita unei instante specializate.
Totusi, divortul prin acord la notar cu minori ocoleste instanta; asta nu-mi pare ok si poate ar fi fost indicat ca un ochi de jude sa puna retina pe ele inainte de pronuntarea divortului.
Rapoartele de ancheta sociala sunt superficiale.

Judecatorii, dupa mine, cu rare si putine exceptii, au un ochi format de experienta; am avut un singur minor audiat in prezenta psihologului, era traumatizat copilul.

Revenind, judecatorul da o hotarare ascultand partile, vezi 396; ascultarea lor poate fi si prin exprimarea opiniei lor scrise, corect? Vezi ca asa se asculta opinia Autoritatii tutelare.
Prin urmare, daca esti un avocat care stie si face familiei, stii ca nu poti conditiona banii de timpul copilului si ca asta se poate intoarce impotriva ta, pentru ca, ascultand cat poti sa dai si ce soliciti, chiar intr-un acord, instanta poate da o hotarare prin care sa accepte partial solicitarile partilor.
Si nu, instanta nu spune musai: e ilegal acordul, ca se cumpara timpul copilului; nu stiu daca reiese clar si direct de acolo ca tatal asta urmarea.
In baza celor din dosar, instanta poate lua in considerare ca x vrea o parte si y e dispusa sa dea si sa admita partial din x si y. Trebuie sa ia in seama invoiala partilor, nu sa dea o hotarare de expedient.

Cred ca e gresala avocatului sau a persoanei care a propus juridic acel acord fara sa tina seama de potentiale consecinte juridice. Judele ala nu e chior, cand se spune ca justitia trebuie sa fie oarba nu inseamna sa nu tinem cont de drepturile copiilor.
NU cred ca acel acord trebuia pus intr-o hotarare de expedient si consider hotararea corecta, din ce am inteles din caz, raportat la ce s-a facut, juridic, in dosar. Dar cred ca s-a gresit si ca partile au fost informate incomplet despre ce se putea intampla.
Sau poate ca ma insel... tare sunt curioasa sa vad dosarul... :)