Instanta nu a luat in seama acordul intre parinti

A presupune ca un judecator stie mai bine decat parintii acestuia ceea ce e sau nu e in interesul copilului, mi se pare usor fortat. A presupune ca toti parintii care divorteaza sunt iresponsabili, iarasi e cam mult.

Ca mediator si ca parinte sustin, evident, respectarea dreptului celor doi parinti in a decide responsabil asupra solutiilor care servesc interesele copiilor lor, chiar daca aceste intelegeri se supun incuviintarii instantei, cum e si firesc.

Patrick_ a scris:

Din câte am înțeles părinții au vrut să încheie un soi de tranzacție.

Instanța a luat act de faptul că părintele care plătea pensia de întreținere a vrut să plătească mai mult. Probabil că în dispozitiv s-a consemnat acordul valabil exprimat de acesta pentru acea sumă mai mare. În aceste condiții nu cred că depășirea cotei legale a pensiei din venit este o problemă. În fond este o cotă maximă ce se poate impune celui ce plătește dar nimic nu-l poate obliga pe acesta să nu o depășească.
În fond, părintele respectiv, dacă poate încheia un act notarial prin care se obligă să plătească o anumită sumă lunar, de ce nu s-ar putea consemna acordul lui de voință și prin hotărâre judecătorească?

Problema cu modificarea programului de vizitare ar fi fost „contraprestația” celuilalt părinte, dar instanța a respins se pare această „tranzacție”, ceea ce mi se pare normal.

Practic s-a dat o hotărâre prin care s-a luat act de voința părintelui obligat la plata pensiei de întreținere de a plăti mai mult (ceea ce este în interesul copilului), dar s-a respins capătul de cerere cu privire la modificarea programului de vizitare considerându-se ca neîntemeiat (acesta nefiind în interesul minorului).

Aș fi curios să văd motivarea. Se poate ca din motivare să nu rezulte tocmai așa, dar după părerea mea cam asta a fost logica instanței.

Acest lucru il ziceam si eu...referitor la faptul ca poate lua in seama sustinerea care reprezinta o intelegere conditionala.
Adica doar in conditiile intelegerii este de acord cu majorarea pensiei si nu in orice conditii...
De aceea ziceam de faptul ca se putea sa fie de acord cu 100%...datorita dragostei fata de copil...
Daca sentimentele puternice afecteaza discernamantul si ii este grav afectat dreptul corelativ stabilit printr-o intelegere se poate considera ca nu prea a avut discernamant.
Cum era pe vremuri cazul cu concubinul care dadea tot la iubita concubina ( dona tot la amanta ca o iubea...)
Era o cauza ilicita.
Daca tatal din dragoste da tot...la copil si sentimentele ii sunt afectate...si cauza este ilicita...
Motivarea poate fi destul de complicata dar in esenta orice instanta superioara poate intelege...

In mod just, instanta ori admite tot, ori respinge tot...in astfel de cazuri...
Desi in speta instanta a admis ce a vrut ea in mod arbitrar...

Pai intreaga legislatie romana (si nu numai) privind protectia copiilor la despartiri sau neintelegeri intre parinti are la baza realitatea psihologica ca, atunci cand suntem grav ravasiti emotional, putem lua decizii gresite privind despartirea, drepturile copiilor nostri, modul de vizitare, intretinere etc.
E normal, suntem debusolati si e dificil sa privesti obiectiv ceva ce nu stii cum se va desfasura.

Este o chestiune de baza in psihologie ca, atunci cand esti ranit de o persoana sau o situatie, deciziile in legatura cu acea situatie/persoana sunt afectate de emotii puternice, sentimente de vina, de razbunare etc.
Asa incat eu nu am presupus ca parintii sunt inconstienti, ci numai ca e musai ca un judecator sa verifice daca emotiile normale din ruperea relatiei lor sa nu afecteze binele copilului.
Daca ne uitam in practica, foarte multe (a se citi majoritatea) decizii de divort au amestecate in ele sentimente de vina, resentimente etc. ce afecteaza si copiii si partajul chiar. Aceste trairi sunt baza axiomei ca la divort, mereu, copiii sunt cei care sufera; din cauza resentimentelor parintilor si nu din cauze pur locative: mama si tata au apartamente diferite.

Claudiu, e aberant sa spui ca un om isi iubeste copilul atat de mult ca nu mai discerne.
Cauza ilicita conteaza cand vorbim de un acord, repet, aici nu e niciun acord, instanta tine seama de intelegerea partilor. Si, in acest caz, a tinut, nu a incuviintat-o, dar a tinut seama. :D