@
antin
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de contravenţie este lovit de
nulitate absolută dacă din acesta lipseşte una din următoarele menţiuni:
1. numele, prenumele, calitatea şi semnătura agentului constatator;
2. numele şi prenumele contravenientului;
3. fapta săvârşită;
4. data săvârşirii acesteia, care nu se confundă cu data încheierii procesului verbal de contravenţie.
Lipsa menţiunilor prevăzute la art. 16 şi art. 19 din O.G. nr. 2/2001 este sancţionată cu
nulitatea relativă a procesului verbal de contravenţie, asta însemnând că nulitatea procesului verbal de constatare a contravenţiei poate fi invocată doar dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestui act. Deci nu întotdeauna invocarea unei nulităţi relative duce la admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenţie şi exonerarea de plata amenzii contravenţionale.
Citiţi, mai jos, un fragment din considerentele Deciziei nr. XXII/2007 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, relevant pentru aspectele invocate de dvs.
[ link extern ]
În art. 16 alin. (1) din acest act normativ sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul-verbal de constare a contravenţiei, iar la alin. (11), (5) şi (6) ale aceluiaşi articol au fost prevăzute datele ce trebuie să mai fie menţionate în cazul contravenienţilor cetăţeni străini, persoane fără cetăţenie sau cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, al contravenienţilor minori, precum şi în situaţia în care contravenientul este o persoană juridică.
În cadrul alin. (7) al aceluiaşi articol 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 s-a prevăzut că "în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare", precizându-se că "obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica <Alte menţiuni>, sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal".
În legătură cu instituirea acestei obligaţii, a cărei nerespectare atrage sancţiunea nulităţii procesului-verbal, este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziţia înscrisă în art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă.
În acest sens este de observat că şi în art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt înscrise anumite cerinţe specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în anumite situaţii, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei, este adevărat, fără a se mai menţiona că nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului.
Or, situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanţă.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situaţii "nulitatea se constată şi din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecţiunilor contravenientului la conţinutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Regret, însă majoritatea răspunsurilor pe care le-aţi primit în acest topic sunt în dezacord cu Decizia nr. XXII/2007 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în urma unui recurs în interesul legii.
Deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursuri în interesul legii sunt obligatorii pentru instanţe. Cu această ocazie rog pe toată lumea să participe la discuţii numai dacă
stăpâneşte bine subiectul, nu doar atunci când
crede că îl stăpâneşte.
Totodată, este foarte important modul în care aţi motivat plângerea contravenţională. Instanţa judecă numai în limitele în care a fost învestită prin plângere. Faptul că nu aţi avut posibilitatea să achitaţi jumătate din minimul amenzii în 48 de ore ar fi trebuit să fie o dovadă a vătămării produse. Dar, important este cum aţi pus problema în plângere. Când scanaţi hotărârea, vă rog să scanaţi şi plângerea. Oricum, mai durează până când instanţa, nu dvs., va redacta hotărârea (şi e foarte interesant că v-aţi judecat aşa repede pe noul Cod de procedură civilă).