Custodie minor, sentinta dupa vechiul Cod civil

De fapt nu e chiar asa.
Parintele nerezident are dreptul de a contesta/sustine tratamente medicale (nu vorbesc despre cele de urgenta, caci acolo nici macar parintele rezident nu are un cuvant de spus), cine supravegheaza copilul in lipsa parintilor, scoala/gradinita pe care copilul le frecventeaza, tabere, cursuri, domiciliul copilului (oras, judet, tara).
E adevarat ca in prima faza toate se vor solutiona prin ordonanta prezidentiala, dar in timp parintii ar trebui sa invete ca trebuie sa gaseasca o metoda de negociere mai lucrativa decat aceasta si copilul ar putea beneficia (acelasi principiu care se aplica macro la nivelul intregii tari si pe care il numim in mod curent democratie).

Aceste drepturi, enumerate de dvs. le avea si la incredintarea minorului din vechea lege.
Credeti ca dreptul la educatie este luat de o hotarare judecatoreasca :-/
In Romania, invatamantul primar si gimnazial este obligatoriu, nici o hotarare judecatoreasca nu poate contrazice legea! Este aberatie sa crezi ca pruncul nu va merge la scoala generala 1 fiindca celalalt parinte vrea la scoala generala 2!
Cand e vorba de un tratament medical, este evident ca nu parintele nerezident hotareste tratamentul, ci specialistul, adica medicul.
Nici macar hotararea privitoare la domiciliul parintelui rezident, scris in lege chiar anticonstitutional, nu tine, fiindca nimeni in lume nu ma poate obliga sa nu ma mut din sectorul1 in sectorul 6, daca eu asa vreau! Este vorba de dreptul fundamental al omului - libertatea si dreptul la libera circulatie.
Daca un parinte iubitor vrea sa fie prezent in viata copilului sau, pe care l-a parasit din cauza prezentei stanjenitoare a mamei , poate fi prezent indiferent de o hartie cu stampila care se cheama hotarare judecatoreasca. A putut-o face si inainte, fara schimbarea denumirii aceluiasi lucru.
Democratia prost inteleasa nu e benefica in multe cazuri. In privinta problemei dezbatute, aceasta democratie poate cauza mutilarea sufleteasca a unor fiinte plapande, obligate sa beneficieze cu forta de drepturile parintelui nerezident.

Nu medicul stabileste tratamentul, asa cum nu profesorul ne educa copiii si cum nu Dumnezeu le insufla o credinta ori alta. Parintii fac asta.
Iesi de la medic si nu-i iei Panadol, ca poate copilului nu-i place aroma si preferi Eferalgan, nu? E decizia ta.
Mergi la medic si iti recomanda o interventie invaziva; o faci sau nu, e decizia ta.
Iti duci copilul la gradinita sau scoala, cum se comporta la adult insa e raspunderea ta, educatia e coordonezi tu, ca parinte.
La fel, daca-l duci la biserica si ce biserica e, tine de tine ca parinte.

Societatea nu raspunde pentru cum ajung copiii ei, parintii raspund pentru asta. Parintii raspund si daca pruncul asculta pe la usi, parerea mea e ca e caz de psiholog, tine de incredere si siguranta copilului asta.
Si da, daca copilul cade si-si rupe o mana si un medic recomanda o interventie chirurgicala, ramane la latitudinea parintilor, amandurora, daca acel copil va trece prin interventie sau nu. Nu decide nici medicul si nu ar trebui sa decida doar unul dintre parinti.

@Martonze: parintii se mai despart si pentru ca mamei nu i-a mai placut de tata, nu doar pentru ca tata a vrut altceva cu altcineva (sau fara altcineva). Oamenii sunt diferiti si variati si cazurile sunt toate diferite.
In nici unul dintre cazuri copilul nu are un cuvant de spus in legatura cu alaturi de cine vrea mama sau tata sa traiasca. Cu toate astea, copilul are dreptul sa fie protejat si are dreptul la un mediu de viata echilibrat.
Poate mama s-a saturat de tata si vrea sa se mute din Bucuresti la Cluj, desi tatal se intelege perfect cu copilul si cei doi au o relatie perfecta. Hm. Al cui drept primeaza din oficiu? Al mamei care nu mai vrea sa-l vada pe tata in ochi, al copilului sau al tatalui? Nu-i asa ca nu e chiar alb/negru?
Nu e nimic absurd sa existe o disputa intre scoala generala 1 si scoala generala 2. Se intampla mai des de cat ati crede si se intampla si in familii functionale. Poate eu vreau ca fiul meu sa urmeze cursurile unei scoli cu predare in limba chineza si tatal considera acest lucru ca fiind daunator copilului.
La fel nu e nimic absurd sa alegi tratamentul medical sau medicul pe care il frecventezi. Poate unul dintre parinti considera ca medicul respectiv este incompetent, atunci el poate depune o instiintare la cabinetul respectiv prin care isi exprima dezacordul in legatura cu tratamentul/consultatia si lucrurile se opresc aici pentru ca minorii au parintii si parintii hotarasc pentru el pana la majorat.
Poate eu vreau ca fiul meu sa urmeze ore de balet, dar poate tatal nu este de acord. Observati ca nu exista nici o lege care sa-i dea dreptul copilului sa aleaga? Alegerile sunt in apanajul parintilor, de-aia e bine sa fie doi.
Poate eu vreau ca fiul meu sa exceleze in box si lupte de corp, iar tatal are dreptul sa se opuna.
Poate tatalui i se pare suspecta bona pe care am angajat-o pentru copilul nostru si poate prin opozitia lui ii salveaza copilului viata.

Stiti cum se presupune ca a spus Dumnezeu "Nu e bine ca omul sa fie singur".

Deci autoritatea parinteasca comuna difera de vechea incredintare doar prin interdictia calatoriei parintelui la care domiciliaza copilul, insotit de copil( inainte copilul era incredintat, acum i se stabileste domiciliul) in afara granitelor, fara acordul celuilalt parinte. Atat.
Copilul nu va fi lasat sa moara daca celalalt parinte refuza interventia invaziva! Cine raspunde pentru moartea copilului? Medicul a depus juramantul ca va face tot posibilul sa salveze vieti omenesti! Parintii stabilesc urgenta actului medical?! Si daca unul din parinti vrea Panadol, celalalt Eferalgan, merg la judecatorie sa hotarasca judecatorul?
Acum aud pentru prima data ca profesorii nu educa copiii :O Nu neg cei sapte ani de acasa, dar contributie substantiala in educatia copiilor o aduc cadrele didactice. Slaba pregatire a acestora din ultimele doua decenii isi lasa amprenta pe nivelul de educatie al multor tineri din zilele noastre.
In ce priveste cultivarea talentelor minorului, este evident ca si copilul are optiuni, asa cum are preferinte si la anumite alimente, anumite fructe, etc.
Daca vad copilul meu unduindu-se in ritmul muzicii, inseamna ca-i place dansul. Daca petrece timp desenand, colorand-inseamna ca-i place desenul, pictura, ii voi dezvolta acest talent. Ducandu-l la mai multe activitati adecvate varstei, vezi ce-i place si ce nu. Nu poti obliga copilul sa mearga unde nu-i place, chiar daca ai autoritate comuna.
In afara de aceste aspecte, mai intervine si partea materiala: Parintele vrea sa-l duc la gimnastica, dar nu contribuie nici material, nici fizic pentru asta. La fel e si cu scoala: scoala nr. 1 este langa casa, scoala 2 este la celalalt capat al localitatii-cost suplimentar cu transportul, timp suplimentar pentru dus-adus copil la si de la scoala.