Am si eu o mica nelamurire: Ce este o "creanta certa" in contextul N. cod de pr. civ.?

E cum nu se poate mai simplu.

Am o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de x lei, rezultată dintr-un contract. Codul nu îmi spune ce este aceea o creanţă certă, dar mi-o spune doctrina/jurisprudenţa. Cadrul general.

Cu acea creanţă certă (+ lichidă şi exigibilă) mă duc în instanţă, pentru a obţine o ordonanţă de plată pe 1013 NCPC. Instanţa pronunţă o hotărîre - titlu executoriu.

Pentru executarea silită a creanţei, tot NCPC îmi spune, la articolul mult şi răs-discutat, că natura certă a creanţei mele trebuie să rezulte din titlul executoriu însuşi, nu din titlul meu iniţial de creanţă sau din alte înscrisuri. Cadrul special.


Problema pusă în discuţie de u.b.i.c. era aceea că în noul cod nu este definită creanţa certă din cadrul general (cel premergător executării silite), ci doar caracterul cert al creanţei pasibile de executare silită, chestiune din care unii au tras concluzia (eronată) că nu ar exista creanţă certă în lipsa unui titlu executoriu sau în afara titlului executoriu.

Mi-e lehamite, zău, să o tot iau de la capăt. Cu sau fără emoticoane.

Maestre themis, in loc sa o luati de la capat, nu mai bine v-o luati pana la capat?

Nu reusiti sa va schimbati deloc pozitia in care v-ati asezat. Stati acolo de la inceputul discutiei si cu un retorism puhav, dar dorit a fi insiduos, repetati acelasi argument. Nu ar fi deranjant daca n-ti folosi ironia in mod exagerat. E o arma cu doua taisuri si ati putea avea de suferit.

Ca un stejar in furtuna, nimic nu va misca. Nu cititi nimic din ce vi se spune, schimbati poztitia acului pe placa de vinil si reluati acelasi text.

O sa va arat inca o data ca argumentatia dvs e cel putin la fel de subtire ca si varianta careia va opuneti cu atata perseverenta.

Am o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de x lei, rezultată dintr-un contract. Codul nu îmi spune ce este aceea o creanţă certă, dar mi-o spune doctrina/jurisprudenţa. Cadrul general.

Cadrul general nu e oare definitia data de articolul 379 alin 3 VCPC ? oare nu la acea definitie se raporteaza toata doctrina si toata jurisprudenta? Oare acel articol nu era specific executarii silite? Ba da, v-o spun eu si nu aveti cum sa ma contraziceti.

Acum, ca s-a shimbat definitia , art. 662 NCPC e cadru special. Pe bune? Inainte de ce era general? era in acelasi loc. Dar, daca va convine e alb, daca nu va mai convine e dintr-o data negru.
Lasati-o moale cu cadrul general si cadrul special, argumentatia e schioapa rau.

Esential e ca nu avem definitie in NCPC, o alta definitie in afara de cea din art. 662 si am avea teoretic un vid legislativ in materia creantelor pentru care nu avem titlu executoriu. Am lamurit asta deja, eu zic sa trecem peste.

;)

Esential e ca nu avem definitie in NCPC, o alta definitie in afara de cea din art. 662 si am avea teoretic un vid legislativ in materia creantelor pentru care nu avem titlu executoriu. (s.m) Am lamurit asta deja, eu zic sa trecem peste.

@Jocandi Causa

Nu. De ce sa avem vid legislativ? Oricare lucru care nu are o definitie legala are definitia din limbajul comun, definitia din DEX.
Se poate aplica inafara cadrului executarii silite definitia creantei certe din art. 662? Nope! De ce? Sunt cinci pagini mai sus cu numeroase de-ce-uri asa ca si eu zic sa trecem mai departe.
Se putea aplica in general, inafara cadrului executarii silite, definitia creantei certe din vechea procedura civila? Ce intrebare stupida, nu-i asa?
Boon. Pai atunci am dezlegat problema. Dincolo de executarea silita definitia din art. 662 N.C.pr. civ. nu se aplica pentru ca NU il putem aplica fara a ajunge la consecinte absurde. Adica, tocmai ceea ce trebuia demonstrat.

P.S. Chestiunea cu "v-o luati pana la capat" nu mi-a placut deloc. Haideti sa nu ce certam.
:beer:

Art. 379
Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
Dacă datoria consistă în sumă nelămurită, urmăririle se vor amîna pînă mai întîi se va face lichidarea.
Creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dînsul.


Cu alte cuvinte, creanţa certă nu este aceea care rezultă din titlul executoriu, ci din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dînsul. Asta pe vechiul cod, care îmi spune că o creanţă certă poate rezulta din orice înscris, fie el titlu executoriu sau nu. Evident, condiţia executării silite a acelei creanţe era obţinerea unui titlu executoriu.

Pe lîngă vechiul cod aveam şi legislaţia specială (vezi OUG 119/2006), care îmi spunea că, pentru a obţine un titlu executoriu (ordonanţa de plată) trebuia să am o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, caracterul cert al creanţei putînd rezulta nu doar din titlul executoriu, ci, aşa cum spune 379(3), din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dînsul.

Ce face noul cod? Îmi reglementează definiţia creanţei certe, spunîndu-mi că certitudinea creanţei trebuie să rezulte din titlul executoriu. După care, tot el, noul cod, îmi impune să am o creanţă certă pentru a putea obţine un titlu executoriu pe art.1013.

Dacă interpretez ad literam, ori am o creanţă certă (care, nu-i aşa, nu poate rezulta decît dintr-un titlu executoriu), şi atunci nu mai am nevoie de 1013 NCPC, ori am o creanţă constatată printr-un înscris care nu este titlu executoriu, şi atunci nu voi putea, în vecii vecilor, să apelez la 1013 deoarece, neavînd titlu executoriu, nu am creanţă certă, ceea ce, evident, este o aberaţie juridică de natură să golească de conţinut tot titlul IX al noului cod.

Or, eu fiind jurist de meserie, nu pot accepta că o reglementare (care se întinde pe lungimea unui întreg titlu din codul de procedură) rămîne fără efect prin interpretarea ad literam invocată mai sus. Prin urmare, resping ferm această interpretare.

Ce nu înţelegeţi din ce am explicat nu doar eu, ci încă alţi cîţiva jurişti de pe acest forum, jurişti de ale căror temeinice cunoştinţe de drept nu mă pot îndoi nicio clipă? Sau o faceţi de dragul unei dispute sterile, numai dispută să fie? Am şi lucruri mai utile de făcut.

Cît despre retorismul meu puhav, nu am a comenta. Ar trebui să contracarez cu retorismul pueril al domniei voastre, dar n-am s-o fac. Probabil că îmi prisoseşte ceva din ceea ce domniei voastre vă lipseşte.

imi place! este un raspuns pertinent, obiectiv si juridic:)

cu mentiunea ca din titlu executor....... intotdeauna creanta e certa