Am urmatoarea problema: angajatorul imi datoreaza anumite drepturi contractuale de 5 ani in continuu, pana in 2012, cand a inceput sa se achite de ele.
Prin actiunea in instanta solicit sa imi fie platite toate drepturile restante, insa angajatorul ameninta ca va solicita prescrierea drepturilor mai vechi de 3 ani.
Insa situatia e absurda, de vreme ce in ultimii 2 ani au fost platite, nu poate pretinde ca cele mai vechi de 2 ani nu le recunoaste... de vreme ce este vorba despre aceleasi drepturi!
Intrebarea ar fi cumva cum explic instantei situatia asta, astfel incat sa se decida respingerea exceptiei de prescriptie extinctiva?
Asa cum v-am explicat , sarcina probei in litigiile de munca este in sarcina angajatorului.
In baza unei expertize contabile se poate afla daca sunt sau nu evidentiate in contabilitate drepturile salariale restante.
Pai eu nu stiu ce a facut in contabilitate angajatorul... ca nu am acces la contabilitate.
Prin urmare, cum pot eu sa demonstrez ca a ascuns in acte neplata drepturilor respective?
In fond, putea sa o ascunda prin simplul fapt de a nu o declara,
sau putea sa o ascunda prin forta lucrurilor... anume ca nu are nimeni acces la actele respective, sa verifice.
V-am mai spus, in fata instantei va trebui sa probeze cu statele de plata ca v-a platit salariul . In caz contrar, ar trebui sa se efectueze o expertiza contabila care sa dovedeasca drepturile salariale care va sunt datorate de catre acel angajator.
Ma incurca mult faptul ca spuneti mereu `drepturi salariale`, insa ITM a zis ca diurna nu este drept salarial propriu-zis, deoarece este alocatie. (motiv pentru care am editat toate textele din drept salarial in drept banesc)
Prin urmare, nu stiu daca deliberat nu faceti distinctia respectiva... sau sunt 2 lucruri cu totul diferite!