Am urmatoarea problema: angajatorul imi datoreaza anumite drepturi contractuale de 5 ani in continuu, pana in 2012, cand a inceput sa se achite de ele.
Prin actiunea in instanta solicit sa imi fie platite toate drepturile restante, insa angajatorul ameninta ca va solicita prescrierea drepturilor mai vechi de 3 ani.
Insa situatia e absurda, de vreme ce in ultimii 2 ani au fost platite, nu poate pretinde ca cele mai vechi de 2 ani nu le recunoaste... de vreme ce este vorba despre aceleasi drepturi!
Intrebarea ar fi cumva cum explic instantei situatia asta, astfel incat sa se decida respingerea exceptiei de prescriptie extinctiva?
Cheltuielile cu diurna se inregistreaza in contabilitate cu ajutorul contului 625 – "Cheltuieli cu deplasari, detasari si transferari". Acest cont se poate detalia pe analitice distinte, deductibil si nedeductibil.
Se poate afirma si asta.
Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
Art. 9
(1) Constituie infractiuni de evaziune fiscala si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte savarsite in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale:
.....
b) omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in actele contabile ori in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
....
Pai, tocmai, ca operatiunile respective nu s-au efectuat, iar veniturile nu s-au realizat!!
Discutia initiala pornise de la faptul ca ele trebuiau evidentiate ca restante... insa nu rezulta imediat ca in ''Cheltuieli cu deplasari, detasari si transferari'' apar si sumele neplatite!
Este problema angajatorului daca a inregistrat sau nu aceste sume. S-au expus deja mai multe aspecte in acest topic.
Nu cred ca trebuie sa mergem pe presupuneri pana la infinit, atata timp cat dvs nu stiti exact.
Reiterez ideea ca , in litigiile de munca sarcina probei o are angajatorului. Partea adversa poate veni cu contrargumente sau contraprobe la ceea ce sustine angajatorul.