Acuma serios vorbind.
Întotdeauna mi s-a părut medierea un lucru foarte bun.
Cu toate astea, obligativitatea parcurgerii unei proceduri de ?informare cu privire la avantajele medierii? mi s-a părut o mare prostie, pentru mai multe motive, dar în primul rând pentru faptul că orice lucru care se impune ca obligatoriu printr-o procedură administrativă are un efect contrar fa?ă de aceea ce s-a vrut de fapt.
Deci, hotărârea CC este bună din punctul meu de vedere (spre deosebire de multe altele), pentru că nu ?legalizează? un formalism exagerat care lipse?te practic de fond institu?ia medierii.
Am fost întotdeauna împotriva respingerii ca ?inadmisibile? a unei cereri de chemare în judecată pentru neîndeplinirea unei proceduri prealabile de informare, pentru că această măsură ar fi fost, de multe ori, în avantajul celor care speculau altceva (de exemplu achitarea taxei judiciare de timbru a reclamantului care dintr-o eroare nu a îndeplinit procedura de informare), decât ceea ce legiuitorul a avut în vedere prin introducerea acestei proceduri.
Iar cu privire la aspectul comercial al problemei, care chiar dacă nu e bine să-l aducem în discu?ie, poate ar fi bine să ne întrebăm:
în fond, de ce avoca?ii să nu aibă voie să-?i facă nici publicitate, cu toate că păr?ile nu sunt obligate să-i angajeze, iar ?mersul la mediator? să fie obligatoriu prin lege, chiar dacă mediatorii au voie să împartă flyer-e pe treptele instan?elor?
După părerea mea este o luptă a intereselor, dar din păcate, în această luptă nu se prea vede interesul justi?iabilului.
adriana_c a scris:
Nu sunt sigura ca exceptia de neconstitutionalitate admisa este suficienta ca reclamantul sa nu depuna la dosarul instantei dovada participarii la sedinta de informare.
Deci putem discuta inca despre sedinta de informare privind medierea.
Normal că putem discuta. Orice se poate discuta.
?i e normal să nu fii sigură cu privire la această problemă.
Sigurul lucru ?sigur? este că într-o bună zi vom muri. În rest nimic nu e sigur.
Bineîn?eles că judecătorul, dacă va aprecia, va putea cere o dovadă de participare la ?edin?a medierii.
Dar măcar ?a scăpat? de obligativitatea respingerii cererea ca inadmisibilă atunci când e evident că pârâtul speculează doar această prevedere legală.
De exemplu, ar fi fost normal (nu spun nici legal nici echitabil) dacă cererea unei reclamante pentru majorarea pensiei de între?inere a unui minor ar fost respinsă ca inadmisibilă, dacă pârâtul invocă, în principal, excep?ia inadmisibilită?ii cererii pe motiv că nu a fost îndeplinită procedura de informare, iar în subsidiar, acela?i pârât solicită admiterea cererii, cu obligarea sa la plata pensiei în cuantumul legal conform venitului său?
Ce ar fi trebui să facă judecătorul în acest caz?
Să admită excep?ia (strict formal ?i conform legii de dinainte de decizia CC) ?i să respingă cererea ca inadmisibilă, sau să respingă excep?ia ?i să acorde pensia de între?inere minorului respectiv?