Audiere minor

Eu sincer ma indoiesc de tatii astia care dispar 5-10 ani de zile si apar brusc dorind un program de vizita complex. Cam multi frate in ultima vreme. Si asta ma face sa fiu circumspecta. Pentru ca pe om in general nu-l pocneste dragostea asa brusc.
Ah, si tatii astia care reapar nu vor un program de vizita redus, vor custodie comuna, vor sa-si vada copilul des.
Undeva, ceva nu merge. Pentru ca nimeni nu se plictiseste asa mult incat sa vrea sa stea prin tribunale.

Nu, nu il pocneste brusc dragostea, insa se intampla sa il pocneasca orgoliul.. se trezeste parintele rezident sa se revolte ca nu a primit pensie niste ani sau ca vrea o majorare dupa niste ani sause trezeste ca vrea sa se recasatoreasca sau sa plece peste hotare cu copilul.. si atunci il pocneste pe celalalt parinte " dragostea" si vrea tot ce poate obtine pe cale legala. Iar unii au mult timp de petrecut prin salile de judecata, ei nu sunt cei ce ingrijesc copilul sa le ocupe timpul.
Sunt si cazuri de genul asta.
Desigur ca sunt si cazuri in care parintele nerezident a avut mereu relatie apropiata cu copilul si e impiedicat din reavointa, frustrare si posesivitate a parintelui rezident, sa aiba o relatie frumoasa in continuare cu copilul, scopul fiind in fiecare din situatii sa iti pedepsesti fostul partener prin copil, insa in oricare caz, copilul e cel care sufera in o forma sau alta si ca e privat de un parinte si ca parintele cu care sta e suparat si ii transmite starea.
Mai sunt si parinti closca, nimeni , nici chiar celalalt parinte nu e capabil sa ingrijeasca de copil asa cum o fac ei.
In razboiul lor uita ambii parinti de copil si de interesul lui si multi din ei nu cedeaza nici sa-i pici.

Si in cazul meu cred ca e vorba de orgoliu...
Copilului, in zece ani,i-a fost alaturi maxim 6 luni - in sensul ca era in tara.Chiar si atunci avea diverse treburi, nici vorba sa hraneasca copilul sa ramana vreodata singur cu el, sa-l duca la doctor.. avea treburi importante...
Copila a fost mereu responsabilitatea mea...
A fost plecat din tara si s-a intors acum cateva luni...Nu ne-a trimis bani sau altceva... M-a dus cu vorba ani la rândul si eu l-am crezut... Când am pus problema divortului a sarit .... \"cine sunt eu sa-mi permit sa-l las pe el...\" de aici a pornit totul, ca eu mi-am permis sa spun NU... cam tarziu, dar mi-am spus ca merit si eu putina fericire... M-a amenintat...dar am mers mai departe...
Poate ca isi iubeste copila, dar nu intelege ca nu poate intra brusc in sufletul ei...

Sa stiti ca si eu am observat ca toata agitatia lui cu privire la custodie si program de vizitare intervine adunci când apare problema banilor... Eu nu i-am cerut sa-si plateasca pensia de intretinere pentru copil, dar inca nu am facut partajul si el vrea tot, adica nu vrea sa-mi lase nimic si sigur ca nu sunt de acord, am muncit si eu 12 ani. I-am explicat ca nu e in regula sa ceara ceva ce el fiicei lui, pana la urma, dar devine foarte amenintator si nervos....

Si, draga Ony2k2, de ce trebuie sa fac eu ceva sa incurajez aceasta relatie ??? Tatal ar fi trebuit sa aiba deja o legatura cu copilul, nu l-am trimis eu aiurea, din contra, l-am implorat sa nu plece, i-am spus ca si aici, in tara putem fi o familie normala si fericita. dar el a umblat dupa cai verzi!!!!
Eu sunt constienta de necesitatea unei relatii parinte copila, si, am mai spus, i-am insotit de cateva ori la intalniri, desi nu imi facea nici o placere si mai mult, ma alegeam cu jigniri, amenitari, nervi, tensiune... Nu era benefic nici mie, nici copilului... Daca situatia era altfel, eu as fi propus un program extins tocmai ca fiica sa nu simta lipsa, sa nu se simta abandonata...dar sa vii dupa atat timp, sa pretinzi drepturi fara minime obligatii, numai pt ca ai furnizat material biologic...???

"Daca copilul creste stiind ca e ok sa indeparteze cand are el chef parintii credeti ca asta il va afecta pozitiv in viata ca adult???? "

Nu e chiar asa... nu fiica s-a indepartat, ci tatal...