Despre webinarii
Doar abonații premium au acces regulat la webinariile premium, realizate împreună cu specialiști de top, pe o multitudine de domenii - de la legislația muncii și fiscalitate până la cea de mediu sau GDPR.
Informațiile oferite de specialiști au o utilitate imediată și vin să rezolve probleme reale cu care orice companie se confruntă.
am imprumutat acum un an si jumatate 1500 de euro unei persoane care m-a ajutat intr-o imprejurare si fata de care ma simteam obligata. de atunci ma tot duce cu vorba si pentru mine este evident ca nu-i voi mai recupera, ba, de la o vreme nici nu mai raspunde la telefoane. din pacate n-am facut nici un act vis a vis de acesti bani. am aflat intre timp ca exista o lista lunga de persoane care sub un pretext sau altul au ''imprumutat'' bani acestui individ si nu i-au mai vazut inapoi. pot face plangere penala pentru excrocherie, daca si aceste 2 doamne vin ca martore ca au fost pacalite de acest individ in acelasi mod? (una dintre doamne are chiar mailuri de la el in care-i promite ca-i restituie banii) ;trebuie sa depun plangerea la Parchet?exista vreun articol de lege la care pot face referire in plangere?exista vreo sansa daca nu sa recuperam banii, macar sa-l oprim pe acest individ?
Chiar daca termenii folositi de codul penal sunt extrem de vagi atunci cand incrimineaza inselaciunea, consider ca nu putem extinde interpretarea elementului material pana la un contract de imprumut. Promisiunea ca va restitui in scurt timp nu poate reprezenta in niciun caz elementul material al infractiunii de inselaciune. Este foarte dificil, as zice imposibil sa probezi o astfel de infractiune pentru ca forma de vinovatie ceruta de lege este forma de vinovaţie - intenţia directa calificata prin scop. Cum probezi ca omul nu intentioneaza sa restituie imprumutul?
Eu zic sa nu dati sperante desarte doamnei.
Parerea mea este ca tocmai lipsa inscrisului care dovedeste acest imprumut - element comun tuturor persoanelor pagubite- poate duce la concluzia ca "faptuitorul" a intentionat sa "insele".
Mai mult, de litigu civil, fara existenta unui inscris care sa dovedeasca "imprumutul" nu poate fi vorba.
In concluzie, singura optiune viabila din punctul meu de vedere este o sesizare la Parchet.
Insa aveti dreptate d-le Brom, este umila mea parere in incercarea de a ajuta persoanele pagubite.Alegerea le apartine...
Nu este de ras dar si colapsul din U.S.A. pare ca s-a nascut din genul acesta de "tranzactii" si vad ca pana una, alta, ne afecteaza pe toti!
Lipsa inscrisului nu dovedeste in niciun caz faptul ca fatuitorul a intentionat sa insele. Creditorul estre cel care trebuia sa ceara un astfel de act si nu debitorul. Un creditor diligent asa ar fi facut.
Daca doamna reuseste sa dovedeasca imposibilitatea morala a preconstituirii unei dovezi scrise, proba cu martori ar fi admisibila. Nu excludeti apriori aceasta ipoteza.
N-asa cataloga parerea umneavoastra ca fiind una umila. Ma indoiesc insa de sansele de reusita ale unui astfel de demers. Daca ar fi asa, oricine nu-si mai permite sa plateasca o datorie ar trebui bagat in inchisoare. Nu o sa se intample asta niciodata.
Totusi am inteles ca sunt in prezent cel putin 4 (patru) persoane pagubite de catre acelasi "debitor" (deci nu oricine) si multi alti pagubiti pe o lista de asteptare...
Curios, nici unul dintre pagubiti nu sustine ca ar fi primit "ceva" din suma imprumutata, in schimb modul de "operare" este "acelasi"...si banuiesc ca respectivul debitor inca mai "imprumuta" diverse sume de bani...probabil ca "minte frumos"... si trebuie iertat, potrivit principiului "in Romania debitorii nu intra la inchisoare...", sau poate ca nu trebuie iertat dar pentru asta, cineva trebuie sa ia atitudine, iar daca nici "pagubitii" nu iau atitudine, atunci cine sa o faca?