Eu am dat exemplu din practica, nu din teorii. La legi si norme suntem mai catolici decat papa de la Roma, insa la aplicare 90% lasa de dorit. Am dat exemple ca omul sa inteleaga unde poate fi pacalit tocmai prin nerespectarea normelor pe principiul: prostul oricum nu stie.
Si inca ceva: asiguratorul de obicei o intoarce astfel incat daca nu poate dovedi ceva dar are o suspiciune sa te puna pe tine in situatia sa-ti dovedesti dreptatea.
Apropo de "Pentru a refuza aplicarea, asiguratorul trebuie sa dovedeasca modificarea/inlocuirea (sau "darea inapoi") a kilometrajului inregistrat" pot sa va spun ca in practica nu am vazut nici un caz in care asiguratorul sa fi dovedit asa ceva. In schimb am vazut multe cazuri in care a refuzat o plata corecta tocmai invocand acest argument. Desigur, nu in scris ci in discutia avuta cu clientul in care incercau sa-l faca pe client sa inteleaga de ce calculul lor e corect.
Multumesc pentru raspunsurile prompte.
Asa cum a scris si nucu$, art. 60 precizeaza clar cand se aplica alta modalitate de calcul decat cea descrisa de mine conform normelor. M-am uitat inca odata la articolul 60 si nu regasesc "sau acesta nu este în concordantă cu starea tehnică a vehiculului respectiv"
Va rog sa ma corectati daca exista completari la acest articol.
In calculul meu, descris mai sus, am scazut 25% epava, insa putea fi si 15%. Cum pot stabili corect acest procent?
Cum cazul este in cercetare de catre asigurator, eu nu pot vinde/radia "epava" pana cand dosarul nu este inchis. (a.i. conform facturii de la firma de dezmembrari sa se poata scadea suma din valoarea reala a autoturismului la data producerii accidentului). Este corect?
Atunci cand asiguratorul imi va comunica suma pentru despagubire si daca aceasta este mai mica decat cea calculata de mine voi refuza in scris acest lucru.
In paralel voi face reclamatie la ASF in care o sa le atasez modul de calcul al asiguratorului si al meu, copii dupa PV politie, acte auto, poze de la locul accidentului etc.
Daca nu gasesc rezolvare nici din partea asiguratorului si nici din partea autoritatii ce il supravegheaza care ar fi urmatoarea cale de atac?
Rog moderatorii forumului sa nu inchida acest topic, chiar daca nu se va raspunde o perioada de timp, pentru ca voi reveni cu noi informatii din cazul meu, inclusiv cu solutia finala. Asta pentru ca am observat ca multi dintre initiatorii topic-urilor nu au mai revenit cu solutiile pe care le-au primit.
Valoarea de 25% a epavei este o practica utila pentru ca astfel asiguratorul spune asa:
- epava ramane la om si valoreaza 25% din total despagubire
- diferenta de 75% se plateste in contul omului
Foarte multi accepta aceasta varianta pentru de obicei epava valoreaza mai mult de 25%.
Inchiderea dosarului nu este conditionat de vanzarea epavei si depunerea actului de instrainare catre firma de dezmembrari. Este conditionat doar de cererea de despagubire, respectiv asta sa fie acceptata de pagubit/client. Multi isi repara masina in regie proprie dupa ce au incasat despagubirea.
Se poate intampla ca arde masina complet. In acest caz epava valoreaza exact cat se plateste pentru ea ca si fier vechi, (cateva sute de lei) iar diferenta trebuie achitata de asigurator. In acest caz insa este nevoie de actele de vanzare a epavei pentru inchiderea dosarului.
Idea e sa va obtineti cat mai repede despagubirea si asta sa fie una corecta.
Daca insistati pe un anume calcul, fie acesta chiar si unul corect din pct de vedere tehnic, asiguratorul are multe variante sa refuze plata sumei solicitate de Dvs, fara sa incalce normele.
Sa va dau un exemplu:
- din calculul Dvs reiese ca despagubirea cuvenita este de 4.000 Euro
- normal ar fi ca sa ramaneti cu epava (in valoare de 1.000 euro) si sa incasati diferenta de 3.000 Euro de la asigurator
- insa daca se gaseste pe piata o masina care e aproape identica cu al Dvs (stare tehnica/estetica, km rulati ...etc) cu 2.500 Euro ei va vor plati doar 1.500 Euro pt ca ramaneti si cu epava. In acest caz va fi foarte greu sa-i bateti in instanta si sa demonstrati ca nu ati primit despagubire corecta.
Evident exemplul dat este unul extrem, dar este util ca sa intelegeti cum gandeste asiguratorul.
V-as recomanda sa va faceti un calcul cat este de fapt paguba reala si sa incercati sa obtineti o despagubire multumitoare vis-a-vis de aceasta. Supararea, amenintarile si speculatiile in multe cazuri nu rezolva problema, din contra o complica sub forma de timp, bani si nervi ...
Va rog sa-mi precizati ce act, ordin sau norme sustin ceea ce afirmati dvs. mai jos:
- insa daca se gaseste pe piata o masina care e aproape identica cu al Dvs (stare tehnica/estetica, km rulati ...etc) cu 2.500 Euro ei va vor plati doar 1.500 Euro pt ca ramaneti si cu epava. In acest caz va fi foarte greu sa-i bateti in instanta si sa demonstrati ca nu ati primit despagubire corecta.
Din ceea ce spuneti dvs. ei ar putea sa-mi scada din valoarea de pe piata a autoturismului valoarea epavei dar calculata dupa metoda de calcul din ordinele in vigoare.(?!?)
La art 36 alin.1 pct a) scrie clar " o oferta de despagubire justificata" ... (Ordin Nr.14/2011)
Idea e ca asiguratorul este obligat sa va despagubeasca valoarea reala a prejudiciului.
Normele dau un cadru de evaluare a daunei si modul in care acestea trebuie gestionate. Nici o lege si nici o norma nu poate obliga un asigurator sa plateasca mai mult decat este valoarea reala a pagubei. Plus nici o instanta nu va da o decizie in acest sens.
Practica normala, uzuala este cea descrisa in norme. Daca insa se ajunge in instanta, asiguratorul va folosi toate mijloacele sa convinga instanta ca a stabilit corect valoarea pagubei. Iar in cazul in care va avea un exemplu ca cel descris mai sus, va fi greu sa demonstrati ca nu vi s-a acoperit dauna la valoarea reala. Instanta va admite ca calculul Dvs este conforma normelor pe de o parte, pe de alta parte va admite ca asiguratorul a acoperit prejudiciul la valoare reala, prin urmare asiguratorul si-a achitat obligatiile asumate prin polita.
De asta v-am spus ca este de prefarat sa nu ajungeti in instanta cu ei.