Sarcina nedorita de tata

Da, pentru ca femeia e cea care creste copilul in primele 9 luni, ea a primit dreptul de a continua sau nu sa poarte sarcina (pana la 13-14 saptamani de sarcina, ulterior nici ea nu mai are drept de veto), ganditi-va la diferenta intre situatia in care tatal doreste copilul iar mama nu, face avort si situatia in care mama doreste copilul si tatal nu iar daca s-ar aplica legea "corecta", nediscriminativa la care va referiti d-voastra, ea ar fi obligata sa faca avort ... in opinia mea este o foarte mare diferenta, trauma suferita de cei doi nu se poate compara, in al doilea caz, ar insemna sa se faca o interventie medicala fara acordul persoanei in cauza, deja intram pe teren periculos. Nici cealalta varianta nu este lipsita de durere si trauma a tatalui dar totusi, nu cred ca se compara. Intr-adevar exista o oarecare aparenta de avantaj in favoarea mamei dar in acelasi timp responsabilitatea ei este mult mai mare: il poarta, il simte, il hraneste, il naste.

Desi ultimele postari sunt offtopic, intrucat nu raspund solicitarilor initiatorului acestui topic, si anume argumente juridice in sprijinul doleantelor sale, decat tangential, revin cu informatii privind: dreptul tatalui si dreptul fatului.


Cu privire la problema existentei dreptului tatalui de a fi consultat cu privire la intreruperea sarcinii, analizand aceasta ca pretentie intemeiata pe respectul datorat vietii sale intime si de familie, CEDO a concluzionat ca acest drept nu poate fi interpretat atat de extensiv, incat sa includa si dreptul procedural de a fi consultat cu privire la avortul pe care urmeaza sa il faca mama.

Art. 8.
1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decit in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.

Intrucat articolul 2 din Conventie nu specifica daca si fatul ar putea fi privit ca si persoana, Curtea a decis ca acest aspect va fi tratat in functie de dreptul intern al statelor, astfel ca in cauza Evans contra Anglia, au statuat ca embrionul nu se poate prevala de dreptul la viata.

Art. 2.
1. Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzata cuiva in mod intentionat, decit in executarea unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal in cazul in care infractiunea este sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege.
2. Moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin incalcarea acestui articol in cazurile in care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesara la forta:
a) pentru a asigura apararea oricarei persoane impotriva violentei ilegale;
b) pentru a efectua o arestare legala sau pentru a impiedica evadarea unei persoane legal detinute;
c) pentru a reprima, conform legii, tulburari violente sau o insurectie.

Domnule , impartasesc opiniile lui Quibik , de aceea cred ca trebuie sa va pregatiti sa faceti fata situatiei create accidental. Nu cred in asa zisele relatii create prin constrangere , deoarece sunt disfunctionale si nu aduc decat costuri emotionale, suferinte si frustrari pt. toti cei implicati , inclusiv, sau mai ales pt.copilul de care se face atata caz in discutia deschisa aici
Un copil nedorit ,conceput cu o persoana care nu reprezinta nimic afectiv-emotional , facut dintr-o intamplare , doar sex , nu va fi un copil fericit , implinit, va fi amprentat pe viata cu sentimentul ca nu este bun, de aceea nu este dorit.Pt. ca asa gandesc copii care traiesc trauma abandonului, se invinovatesc.
Mai mult , pe parcursul vietii , mama sa va fi vulnerabila , avand de crescut un copil , nu va fi libera sa-si construiasca o alta relatie, benefica, deoarece o mare parte din barbati nu sunt dispusi sa creasca copilul altcuiva. Si asa este, cititi pe forumul acesta, sunt atatia barbati care nu se intereseaza de copii lor . poate ca sunt si exceptii, dar, nesemnificativ. In acest context, chiar mama copilului, va avea momente in care isi va invinovati propriul copil de esecul vietii ei personale , va face acuzatii de genul \" din cauza ta stau singura, fara un barbat in casa asta, m-am saturat sa ma zbat eu cu toate../daca nu trebuia sa te nasc pe tine , puteam sa am si eu o viata si un barbat langa mine, nu sa le fac singura pe toate, sa fiu singura de sarbatori, la petreceri etc..\"... Si sa stiti ca da, aceste reprosuri exista, oricat ar crede cineva ca nu e adevarat, ca o mama nu face asa. Dar apar tensiuni si contexte de viata , in care femeia respectiva e obosita, singura , si pierde din vedere ca situatia in care se afla a fost alegerea ei , ca nu copilul e vinovat.
Aici s-a discutat de dreptul copilului la nastere si la dreptul ei de a naste copilul. Dar concretul s-a oprit aici. Nu s-a extins perioada pe tot parcursul vietii. Sa dai nastere unui copil este un proces ireversibil...nu mai poti da inapoi fara consecinte pe toate planurile existentiale. Un copil are nevoie si de mama si de tata si de atentie si de indrumare si de iubire si de sprijin . Are nevoie de modele parentale si de viata pozitive , solide. Nu e suficient sa detina un nume pe certificat si o pensie ,smulse cu forta de la un barbat care nu se simte parinte, implicat sufleteste , deci nu este motivat intrinsec , ci doar constrans moral,legal de societate. S-ar zice ca aici se aplica 'dragoste cu sila nu se poate"..
Nu sustin avortul , viata e un dar de la Dumnezeu...insa uneori, in anumite circumstante, cred ca e un pacat mai mare sa aduci pe lume un copil nedorit , care nu va primi ceea ce merita , si aici nu ma refer la sustinere materiala , ci la ceea ce nu se poate pretui in bani , o familie in care sa se dezvolte armonios.
Domnule , va sugerez sa aveti o discutie serioasa cu respectiva femeie, in care sa-i expuneti si cateva idei din cele prezentate de mine, poate ca asa va avea o persepctiva diferita, si nu doar idealizarea situatiei de sarcina/nastere/copil . Poate ca va intelege si varianta reala de ce inseamna alegerea ei , si anume responsabilitate/definitv/familie monoparentala. Spuneti-i sincer , ca dvs. nu va doriti sub nici o forma acest copil si ca alegerea ii apartine.

Cris1971 a scris:

Da, pentru ca femeia e cea care creste copilul in primele 9 luni, ea a primit dreptul de a continua sau nu sa poarte sarcina (pana la 13-14 saptamani de sarcina, ulterior nici ea nu mai are drept de veto), ganditi-va la diferenta intre situatia in care tatal doreste copilul iar mama nu, face avort si situatia in care mama doreste copilul si tatal nu iar daca s-ar aplica legea "corecta", nediscriminativa la care va referiti d-voastra, ea ar fi obligata sa faca avort ... in opinia mea este o foarte mare diferenta, trauma suferita de cei doi nu se poate compara, in al doilea caz, ar insemna sa se faca o interventie medicala fara acordul persoanei in cauza, deja intram pe teren periculos. Nici cealalta varianta nu este lipsita de durere si trauma a tatalui dar totusi, nu cred ca se compara. Intr-adevar exista o oarecare aparenta de avantaj in favoarea mamei dar in acelasi timp responsabilitatea ei este mult mai mare: il poarta, il simte, il hraneste, il naste.

Intr-adevar, ai dreptate in mare parte. Ca sa fie mai echitabil, daca un parinte doreste copilul si unul nu, si se iau masuri in timp util, parintele care doreste copilul ar trebui sa isi asume complet responsabilitatea cresterii si educarii lui. Asta e parerea mea. Femeia e cea cu uterul, riscul ei e mai mare, ar trebui sa fie si responsabilitatea pe masura. Daca ea vrea sa se sustraga de la cresterea copilului, face avort ca e dreptul ei si nimeni nu comenteaza nimic. Daca barbatul vrea acelasi lucru, nu are nici un sprijin legal, si societatea il huleste. Cred ca femeile fac adesea abuz de reguli.

Parerea mea e ca ori ar trebui interzis total avortul (inafara ircumstantelor in care viata mamei sau a copilului ar fi in pericol daca se continua sarcina) ori ar trebui sa aiba ambii parinti aceleasi drepturi asupra copilului (sarcinii)

Nu , domnule, solutia nu este in nici un caz , interzicerea avortului . Aceasta este o mare si delicata problema , pe care oamenii, mai ales cei mai tineri nu o cunosc. A aduce copii pe lume , cu toate implicatiile serioase si definitive ce decurg de aici, trebui sa fie o optiune, nu o obligatie. Sute de mii de femei au platit tribut cu viata lor , sau au fost mutilate de decretul abuziv si inconstient al lui ceusescu prin care obliga o femeie sa nasca 4 copii , si doar apoi avea dreptul sa intrerupa sarcina, de asemeni, era obligata sa nasca copii pana la 45 de ani , ca femeile erau haituite si controlate pt. a fi depistata o eventuala sarcina.
Probabil ca o schimbare legislativa ar fi binevenita , vizand anumite circumstante care ar aduce mai multa echitate in acest proces delicat. Pt. ca realitatea ne demonstreaza ca nu traim intr-o lume ideala in care oamenii sunt monogami, respecuosi, morali si responsabili. Oamenii fac sex si in afara legaturilor conjugale, formale, oficiale. De asemeni, sunt situatii, in care, din pacate, unele femei doresc sa manipuleze evolutia unei relatii prin nasterea unui copil . De aceea, trebuie ca legislatia sa se plieze pe realitatea actuala.