"Obligaţia de fidelitate, înţeleasă ca obligaţie de a face, poate fi scindată în obligaţia de neconcurenţă, constând în obligaţia salariatului de a nu-l concura pe angajatorul său pe parcursul executării contractului de muncă, şi în obligaţia de confidenţialitate (rezervă, reţinere), reprezentând obligaţia salariatului de a nu dezvălui datele secrete ale angajatorului.
Obligaţia de fidelitate nu îl împiedică pe salariat să lucreze în cumul de funcţii/posturi dacă printr-un astfel de cumul nu îl concurează pe angajatorul său.
învestită cu un conflict de muncă între angajator şi angajat având ca obiect încălcarea sau nu a clauzei de fidelitate printr-un anumit cumul, instanţa de judecată va trebui să aplice, prin analogie, unele criterii avute în vedere de legiuitor pentru concretizarea clauzei de neconcurenţă, în mod special cele referitoare la natura activităţii prestate, tipul de activitate desfăşurat de angajator, cunoaşterea sau nu de către acesta a activităţii desfăşurate de salariat.
Libertatea părţilor sub aspectul negocierii contractului individual de muncă nu este absolută, ci circumscrisă legii, ordinii publice şi bunelor moravuri.
Este lovită de nulitate clauza de confidenţialitate prin care angajatul se obligă să nu lucreze în favoarea unui alt angajator în timpul liber sau să nu fie acţionar/asociat la o altă societate comercială, fiind încălcată libertatea legală a muncii, precum dreptul legal la cumulul de funcţii."
(C.A. Bucureşti, s. a VIl-a civ., confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 5825/R din 30 octombrie 2012, nepublicată, citata pe
[ link extern ] )